Cât de important este să avem în jur oameni cu râvnă pentru cele sfinte.
M-am convins de această realitate de nenumărate ori, iar zilele acestea, fiind invitat să binecuvântez câteva apartamente dintr-o scară a unui bloc, mi s-a întărit convingerea.
O familie intenționa să-și sfințească locuința și, discutând cu alți locatari, au ajuns la ideea se facă o rugăciune comună. Zis și făcut. Vreo zece familii din preajmă au răspuns îndemnului. S-au rugat împreună pentru liniștea și bunăstarea casei lor și astfel au devenit mai mult decât vecini de bloc.
Din păcate, cam astfel se poate întâmpla și când cineva ne îndeamnă la lucruri mai puțin bune. Ni se pare că putem rezista și putem rămâne oameni în mijlocul haitei. Probabil, putem. Dar oare nu e mai înțelept să căutăm prietenii bune și bineplăcute Domnului, să răspundem îndemnului bun și ziditor de suflet, înțelegând că Dumnezeu lucrează adesea prin oameni concreți?
Să ne alegem prietenii și tot așa să-i învățăm și pe copiii noștri – după îndemnurile și lucrările lor, pentru că, așa cum ne învață și Sf. Ioan Casian, „prietenia nu poate rămâne deplină și desăvârșită decât între cei desăvârșiți și cu aceleași virtuți, pe care aceeași voință și aceleași țeluri de viață nu-i lasă niciodată, sau numai foarte rar, să aibă sentimente deosebite sau să nu fie de aceeași părere în cele ce duc la plinătatea vieții duhovnicești.”
Preot Octavian Moșin
