Actualitate

Hristos a Înviat! Ei şi?

6069

Am auzit odată pe cineva zicând: "Hristos a Înviat! Ei şi?"

Daţi-mi voie să dau un răspuns personal la acel "Ei şi?" După moartea soţiei mele cineva m-a întrebat cum îmi merge, cum fac faţă situaţiei. Eu am răspuns: "Hristos a Înviat!" Neînţelegând, omul a spus: "Ei şi?". Atunci i-am spus: " Dacă Hristos a Înviat, atunci totul este bine. Nu am de ce să-mi fac griji. Dacă Hristos a Înviat, atunci păcatele mele sunt iertate. Dacă Hristos a înviat, atunci mormântul soţiei mele şi toate mormintele sunt goale. "Pentru ce Îl căutaţi pe cel viu între cei morţi?" a întrebat îngerul. Dacă Hristos a Înviat, atunci El ne-a deschis porţile Raiului. "Astăzi vei fi cu mine în rai", i-a spus Hristos tâlharului pocăit. Dacă Hristos a Înviat, atunci nu mai este nici o situaţie în viaţă care să fie o fundătură. "În lume necaz veţi avea: dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!"

"Când oare a murit Dumnezeu?" l-a întrebat o preoteasă pe soţul ei într-o zi. "Ce vrei să spui?" a zis soţul. "Dumnezeu nu a murit!". Atunci soţia i-a spus: "Păi după cât eşti de tulburat şi deprimat din pricina acelei probleme cu care te confrunţi, mă gândeam că poate Dumnezeu a murit. Că tu te porţi ca şi cum El ar fi mort."

Paştile vin în fiecare an - şi, fireşte în fiecare duminică - spre a ne aminti că Dumnezeu nu a murit şi totul e bine, fiindcă Hristos a înviat, a înviat cu adevărat.

Extras din
Vitamine duhovnicesti pentru intarirea sufletului. Zi de zi cu Hristos de-a lungul anului bisericesc. vol. 1/ Anthony M. Coniaris, Bucureşti: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2009., p.118

 


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole Asemănătoare
17616

De ce mă urăşti tu, frate?

De ce mă urăşti tu, frate, tot mereu ? Tu nu ştii c-avem acelaşi Dumnezeu ? Eu ţi-s frate, tu-mi eşti frate, în noi doi un suflet bate, de român, Iar în cer avem acelaşi bun Stăpân. De ce oare nu mai vrem ca să ne ştim ? Că din veac am fost aceiaşi buni […]

Articole postate de același autor
11855

O întâmplare mărturisită la spovedanie

Când era de 5-6 anişori, bunicul lui care era preot a murit. L-au înmormântat în ziua următoare, iar a treia zi trebuia să-i citească coliva la mormânt. Au plecat cu toţii de acasă la cimitir, într-o după amiază însorită. Acasă rămăseseră două mătuşi, ca să pregătească pomana pentru acei care urmau să vină de la […]