Glosar de termeni despre Postul Mare

Biserica utilizează în această perioadă liturgică specială, a Postului Mare, termeni specifici care de multe ori sunt înțeleși superficial sau deloc.

1. Acatistul Bunei Vestiri

Acatistul Bunei Vestiri, cel mai vechi acatist, este, ca formă imnografică, prima creație a genului. Slujba Imnului Acatist al Bunei Vestiri sau Denia Acatistului Bunei Vestiri este oficiată, vineri seara, în săptămâna a 5-a din Postul Sfintelor Paști. Acatistul cuprinde 24 de strofe, având 13 condace şi 12 icoase.

Acatist, e – (gr. ἀκάθιστος, ὁ — akathistos = care nu e aşezat, care stă în picioare, de aici ὕμνος, ὁ ἀκάθιστος — imnos akathistos = imne care se cântă stând în picioare) imne, rugăciuni de laude şi preamărire aduse Mântuitorului, Maicii Domnului şi altor sfinţi, prin care se cere ocrotire şi ajutor pentru cei ce se roagă.

2. Aliluia

Aliluia – provine din limba ebraică și înseamnă „Lăudați pe Domnul”. În Vechiul Testament era o cântare de bucurie foarte des întâlnită în rugăciuni și servicii religioase și s-a transmis și în cultul Bisericii.

„Aliluia” este o formă solemnă de a încheia cântarea religioasă și arată că toate se fac spre slava (lauda) lui Dumnezeu.

3. Bogdaprosti

Bogdaprosti – provine din limba slavă și poate fi tradus în mai multe forme, apropiate una de cealaltă: „Dumnezeu să(-ţi) ierte păcatele!”,  „Dumnezeu să-i ierte pe cei răposați!”, „Să fie bine primit!” sau „Să primească Dumnezeu!”.

Cuvântul „bogdaprosti” trimite cu gândul la iubirea lui Dumnezeu și e o formă de recunoștință pe care o arătăm pentru cei care oferă o milostenie pentru sufletul cuiva, chemându-L pe Dumnezeu ca martor la respectivul act de milostenie și rugându-L totodată să îl răsplătească.

4. Canonul Mare

Canonul Mare sau Canonul Sfântului Andrei Criteanul este un canon de pocăință, un imn liturgic lung alcătuit din 9 cântări, compuse, la rândul lor, din peste 250 stihiri scurte de pocăință, ritmate de invocația: „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”, cerere care amintește de rugăciunea vameșului din prima duminică a perioadei Triodului.

Canonul Sfântului Andrei Criteanul se citește pe frag­mente în prima săptămână a Postului Sfintelor Paști în zilele de luni, marți, miercuri și joi, în cadrul Slujbei Pavecerniței; iar în întregime se citește la Denia de joi din săptămâna a 5-a a Postului Sfintelor Paști, la Utrenie.

5. Denie

Denie – provine din slavonă – bdenie și înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Denia este Utrenia de a doua zi și se oficiază seara, în ajun.

Prin caracterul și conținutul lor, deniile sunt slujbe unicat în cultul divin ortodox și se oficiază seara, în ajun, în următoarele zile din Postul Mare: miercuri și vineri din săptămâna a cincea, precum și în toate zilele de rând din Săptămâna Patimilor.

6. Dezlegare

Permisiune privitoare la consumul anumitor alimente, care nu sunt permise în perioada postului. Exemplu: Dezlegare la untdelemn și vin, Dezlegare la pește.

7. Florii

Floriile, Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor, este prima sărbătoare împărătească din cursul anului bisericesc cu dată schimbătoare, fiind legată de data Paştelui.

În a 6-a duminică din Postul Mare se amintește intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim, înainte de Patimile Sale. Sărbătoarea de origine ierusalimiteană, este menţionată abia în sec. IV de pelerina Egeria sau Eutheria, care a asistat la sărbătorirea acestei zile în Ierusalim şi descrie cum era oficiată suljba.

Se mai numea şi Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez. Egeria arată obiceiul de a se împărţi în biserici ramuri de salcie, care se binecuvântau de preoţi, obicei rămas până azi în bisericile creştine, în amintirea ramurilor de finic şi măslin cu care a fost întâmpinat Mântuitorul.

Creştinii poartă ramuri verzi şi în amintirea biruinţei vieţii împotriva morţii, prin învierea lui Lazăr de către Hristos, în sâmbăta Floriilor.

8. Golgota

Golgota este numele evreiesc al dealului sau stâncii pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Este numit și Locul Căpățânii, datorită faptului că stânca seamănă cu un cap de om.

9. Icos

Icos (gr. ὀικοσ – oikos = casă) este una dintre cele două strofe ale vechilor condace, aşezate astăzi la sfârşitul odei a şasea, uneori al odei a treia din canoanele slujbelor bisericești.

10. Înfrânare

Înfrânare – acțiunea de a (se) înfrâna, reținere, abținere, cumpătare. Se referă la abstinență, faptul de a-și impune anumite restricții, abținere de la excese.

11. Liturghia Darurilor înainte sfinţite

Slujba cunoscută sub numele de Liturghia Darurilor înainte sfinţite este de fapt un ritual de împărtăşanie dezvoltat prin îmbinarea slujbei Vecerniei cu unele elemente ale Sfintei Liturghii. Cu toate că nu se aduce jertfa cea fără de sânge şi nu se sfinţesc darurile de pâine şi vin, ea poartă denumirea de Liturghie deoarece în cadrul ei are loc împărtăşirea cu Sfintele Taine.

Este o slujbă specifică Postului Mare și poate fi oficiată în zilele de peste săptămână, cu excepţia zilelor aliturgice, a sărbătorii Bunei Vestiri şi a Joii şi Sâmbetei Mari.

12. Metanie

Metania (μετάνοια, ἡ – pocăinţă, îndreptare, căinţă) este un gest ritual care însoţeşte rugăciunea, o îngenunchere şi o ridicare (alternate) însoţite de semnul crucii (închinare) şi de adâncă plecăciune până la pământ. Simbolic, metania, ca şi simpla îngenunchere la rugăciune, este o mărturisire a căderii omului în păcat şi ridicarea lui prin Iisus Hristos.

13. Pavecerniță

Pavecernița, Dupăcinarea sau Noptânda este slujba de seară, care se face în mănăstiri după cină, iar în bisericile de enorie, după Vecernie.

Pavecerniţa Mare se oficiază în Postul Mare în fiecare zi, în afară de sâmbete şi duminici, dar şi în afară de zilele în care se face denie.

14. Păresimi

Păresimile, Postul Paştilor sau Patruzecimea, adică postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe.

Abia în secolul al IV-lea, după uniformizarea datei Paştilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic, Biserica de Răsărit a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de şapte săptămâni, durată pe care o are şi astăzi.

În primele trei secole, durata şi felul postirii nu erau uniforme peste tot. Astfel, după mărturiile Sfântului Irineu, ale lui Tertulian, ale Sfântului Dionisie al Alexandriei ş.a., unii posteau numai o zi sau două înainte de Paşti, alţii trei zile, alţii o săptămână, iar alţii mai multe zile, chiar până la şase săptămâni înainte de Paşti.

Ultima dintre cele şapte săptămâni de post deplin, Săptămâna Sfintelor Patimi, nu era integrată în postul Păresimilor, ci se socotea aparte.

15. Pocăință

Pocăință – căință pentru păcatele săvârșite, regret pentru o faptă rea, o greșeală etc. Mărturisirea greșelilor și făgăduința de a se îndrepta, pentru a căpăta iertare, postind și rugându-se, recunoașterea, de bună voie, a unei greșeli făptuite și hotărârea de a se îndrepta.

16. Post Negru

Postul negru înseamnă abținerea de la a mânca  ceva până după-amiază sau spre seara, ori chiar până a doua zi. Acesta poate fi ținut de fiecare persoană în funcție de starea trupească a fiecăruia, pentru că unii pot posti mai mult, iar alţii mai putin.

În mănăstirile noastre, în general, se practică acest post aspru în prima săptămână a postului – primele patru zile – și apoi în Săptămâna Mare, sau Săptămâna Sfintelor Pătimiri, înainte de Sfintele Paști, după putinţă.

17. Prohod

Prohod, Prohodul Domnului – denumirea slujbei de înmormântare a Domnului, Denia din Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor. Există și un Prohod al Maicii Domnului, care se cântă în seara de 14 august, înaintea praznicului Adormirii Maicii Domnului.

Generic, mai este numită prohod orice slujbă de înmormântare. Prohodire înseamnă jelire, bocet, plângerea unei persoane care a murit.

18. Săptămâna Mare

Săptămâna Patimilor, a Pătimirilor sau Săptămâna Mare este perioada liturgică care începe cu Denia din Sfânta și Marea Luni și se încheie cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia din Sfânta și Marea Sâmbătă. Este ultima săptămână din perioada Triodului.

Este cea mai veche perioadă de post din istoria Bisericii. O perioadă unică în Biserică, atât din punct de vedere liturgic cât și duhovnicesc. Se numește Săptămâna Mare pentru că de-a lungul ei se rememorează minunile mari și mai presus de fire și faptele neobișnuite ale Mântuitorului nostru.

19. Sfântul Aer

Sfântul Aer, Plascenița sau Sfântul Epitaf (din gr. ἐπιτάφιος compus din ἐπι = „pe, deasupra” și τάφιος = „mormânt”) este un obiect bisericesc de cult confecționat din pânză pe care se află reprezentată icoana Înmormântării Mântuitorului Hristos.

20. Triod

Cuvântul Triod provine din grecescul triodion, format din cuvintele „tria” = trei și „odi” = odă, adică cântare în trei ode/strofe. Triodul este perioada liturgică de la Duminica Vameșului și Fariseului și până în Sâmbăta Mare (înainte de Paști), în total 10 săptămâni: Duminicile pregătitoare pentru post, Postul Mare, Săptămâna Patimilor.

21. Zile Aliturgice

Zile aliturgice, neliturgice sau nonliturgice – acele zile în care nu se oficiază Sfânta Liturghie: miercuri şi vineri din Săptămâna albă; luni şi marţi din prima săptămână a Postului Paştelui; Vinerea Mare sau a Patimilor; vinerea dinaintea Crăciunului şi cea dinaintea Bobotezei, când aceste praznice cad duminica sau lunea şi se oficiază slujbele Ceasurilor şi Vecernia.

De regulă, în zilele aliturgice se posteşte cu ajunare deplină, iar faptul că nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie arată că, în primul rând, acestea sunt prilej de meditaţie profundă, de rugăciune.

Sursa: basilica.ro