Folosește vremea. De ce mâine?! Așa au pierdut dragostea veșniciei multe suflete care amânau și credeau că le este îngăduit orice. Și credeau că moartea nu-i paște și pe dânșii și așa cum spune Sfântul Grigore: „Osânditul moare în toată clipa, fără de a fi mort însă vreodată, dat flăcărilor răzbunatoare pururea va tot muri”.
(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 51)
Un ţăran, om bun la suflet, avea obiceiul să spună tuturor: – Vedeţi cum e lumea asta? Cei mari au de toate şi sunt primiţi oriunde cu mare pompă, în timp ce pe noi, cei simpli, nimeni nu ne bagă în seamă. Cum de este posibil aşa ceva, cum de se poate una ca asta? […]
Pe strada unde locuiau bunicii mei, S-a gârbovit și gardul nu știu cum, A-mbătrânit și “pupăza din tei”, Și petrele cărunte-s lângă drum. Pe scaune din lemn, pe lângă porți, Mai stau la sfat și-acum vreo două toamne Și din toiege își fac semne peste nopți Cu brumele ascunse în năframe. La geamuri mohorâte, amintiri […]
