Actualitate

Fiecare zi a ta să fie încă un pas spre Dumnezeu

882

Întru început ia-ţi îndreptar credinţa, ca să dai rost şi noimă vieţii tale, s-o cârmueşti, adică, cu toate ale sale către Dumnezeu. Fără de El e vană şi deşartă, şi nimicnicie. Cu El, viaţa-i bogată şi plină de tâlc.

Fii cu Domnul în fiecare zi, clipă de clipă.

Fă-ţi cale către El cu faptele şi gândurile tale.

Cel care le-a făcut pe toate, a pus în toate un temei dumnezeiesc. Împărtăşeşte-te de ele, dar, duhovniceşte, cum le-a gândit pe ele Dumnezeu, cu gândul pururea la El. C-ai să dai seama de cum te-ai folosit de toate cele ale vieţii tale.

Începe tot lucrul tău, oricât de mic, cu Dumnezeu şi săvârşeşte-l ca înaintea feţei Sale.

Sârguieşte ca pe toate să le faci cu Domnul, şi fără El nimica să nu faci.

Ai pentru asta sfânta rugăciune. Pune plămada ei în fiecare faptă şi în fiecare gând. Ce-ai de făcut, începe cu binecuvântare, şi mulţumeşte când ai isprăvit. Izbânda pune-o pe seama lui Dumnezeu; pentru ponoase, cere-I Lui iertare. Roagă-te când lucrezi, ori măcar lucrează în duh de rugăciune. Că rugăciunea unelteşte ca nimeni alta unirea omului cu Dumnezeu.

Zi de zi, uită tot mai mult de tine şi uită-te tot mai mult la Dumnezeu. Trăieşte mai puţin din ale tale şi mai mult din ale Sale. Şi tot mai mult ai să te legi de El.

Seara, socoteşte câte greşale ai făcut şi te căieşte; dimineaţa, ia-ţi viaţa ta de la început, fiecare zi a ta să fie încă un pas spre Dumnezeu.

Nu-i trândăvie viaţa, ci trudă şi alergare. Adună în toată vremea vieţii tale cu Hristos, ca să nu ţi se risipească viaţa. Ca în veşnicie să înviem întru El, Cel ce este „totul întru toţi" (Coloseni 3, 11).

Din Jean-Claude Larchet, Ţine candela inimii aprinsă. Învăţătura Părintelui Serghie, Editura Sophia, p. 107-108


Articole Asemănătoare
3632

Dragostea adevărată nu se aprinde de mânie…

Dacă simţi că te-a cuprins mânia, păstrează tăcerea şi nu spune nimic până când nu ţi se potoleşte inima prin rugăciune neîncetată şi mustrări de conştiinţă. E mai folositor pentru suflet să recunoşti că eşti în toate vinovat şi ultimul dintre toţi, decât să alergi către autojustificarea ce se naşte din mândrie, căci celor mândri […]

Articole postate de același autor
5886

Porumbeii

„Au fost odată, începu părintele Fotis, doi vânzători de păsări care s-au urcat pe un munte și și-au pus capcanele acolo. Le-au întins şi-au plecat, iar când au venit a doua zi dimineaţa, ce să vadă!? Capcanele erau pline de porumbei sălbatici. Bietele păsări se zbăteau deznădăjduite încercând să scape, dar ochiurile plaselor erau foarte mici. În cele din urmă, porumbeii se ghemuiseră unul într-altul şi stăteau aşa, tremurând. -„Sunt numai oase şi piele, prăpădiţii! spuse […]