Se zice că niște credincioși dintr-o parohie au venit odată la mitropolie să-l reclame pe preotul lor. Mitropolitul i-a primit și ei i-au spus:
– Înaltpreasfințite, uite de ce am venit: Să ne schimbați preotul.
– De ce?
– Pentru că preotul nostru ne spune mereu și mereu aceeași predică.
– Și ce vă spune?
– Nu prea știm ce spune, dar mereu și mereu ne spune același lucru.
– Bine. Duceți-vă acasă. Am să-i dau poruncă să v-o spună mereu tot pe aceea, până când veți ști să-mi spuneți ceea ce vă predică, și veți și face ceea ce vă îndeamnă.
Tot așa repet și eu adesea această lege de aur a creștinismului, nu cu teama că îmi veți reproșa, ci cu speranța că o veți pune în practică: Faceți oamenilor ceea ce vreți să vă facă ei vouă.
(Mitropolitul Antonie Plămădeală, Tâlcuiri noi la texte vechi, Editura Sophia, București, 2011, p. 346)
