Eu nu-L rog pe Dumnezeu să ajung în Rai, ci îl rog să mă ajute ca să nu-L mâhnesc cu purtarea mea

3527

- Gheronda, Sfântul Isaac Sirul scrie: „Cum ceri să-L iubeşti pe Dumnezeu, de vreme ce nu te-ai curăţat de patimi?". Este cumva obrăznicie ca cineva să nu se fi curăţat de patimi şi să dorească să-L iubească pe Dumnezeu?

- Nu. De ce să fie obrăznicie? Se nevoieşte cineva să se cureţe de patimi şi în acelaşi timp vrea şi să-L iubească pe Dumnezeu. Amândouă se săvârşesc paralel. Dacă însă cineva nesocoteşte grija de patimile sale şi cere în rugăciune să-L iubească pe Dumnezeu, unul ca acesta are obrăznicie.

- Gheronda, am citit undeva că dăruirea în rugăciune este pe măsura credinţei şi a căldurii inimii.

- Tu ce ceri de la Dumnezeu?

- Gheronda, cer să mă slobozească de asprime şi să-mi înmoaie inima atunci când mă rog.

- „Cereţi şi vi se va da", a spus Hristos. Dacă ceea ce ceri este un lucru bun şi folositor, îl vei primi. Dacă ceri de la Dumnezeu putere, pentru ca să te rogi să ţi se ierte păcatele şi să-i ajuţi pe ceilalţi, acesta este un lucru bun si ti-l va da. Dacă însă ceri să ti se dea harisma rugăciunii pentru a simţi plăcere, bucurie în rugăciune, atunci cum să-ţi dea aşa ceva?

- Gheronda, uneori mă rog ca Dumnezeu să-mi dea dumnezeiasca luminare. Este corectă această cerere a mea?

- Mai întâi să te străduiesti tu să o dobândeşti si numai după aceea să ceri de la Dumnezeu dumnezeiasca luminare, pentru că Dumnezeu vrea mai întâi străduinţa noastră şi numai după aceea ne dă ceea ce-I cerem. Să cugeţi, să te rogi, să iei aminte şi să acţionezi cu înţelepciune; şi numai după ce vei face aşa va veni dumnezeiasca luminare. Să presupunem că te întreabă cineva despre o problemă. Tu să nu te grăbeşti să răspunzi, ci să ceri lui Dumnezeu să te lumineze: „Dumnezeul meu, să zici, luminează-mă să spun ceea ce trebuie”. Şi Dumnezeu îţi va da cuvânt, potrivit cu împrejurarea. Răspunsul grăbit este al minţii, în timp ce răspunsul ce trece prin rugăciune este al lui Dumnezeu.

- Gheronda, lipsa trezviei mă face să-mi fie frică să cer de la Dumnezeu să mă ajute într-o anumită strădanie a mea, pentru că văd că nu pun în valoare prilejurile pe care mi le dă.

- Să ceri ajutorul lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp, să-L rogi să-ţi dea şi trezvie, ca să poţi pune în valoare prilejurile pe care ţi le va da.

- Gheronda, este corect să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să ajungem în Rai?

- Eu nu-L rog pe Dumnezeu să ajung în Rai, ci îl rog să mă ajute ca să nu-L mâhnesc cu purtarea mea. Dar dacă voi ajunge în iad, asta nu înseamnă că-L voi mâhni pe Dumnezeu? Prin urmare, nici în iad nu voi ajunge, de vreme ce-L rog să mă ajute să nu-L mâhnesc.

Din: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Despre rugăciune”, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2013


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
5150

Legile duhovnicesti

Se poate ca într-o familie bunicul sau bunica să fi făcut nedreptăţi, dar ei să fie bine, şi să plătească pentru acelea copiii sau nepoţii lor. Se îmbolnăvesc şi sunt nevoiţi să dea la doctori toate cele pe care le-au agonisit cu nedreptate, ca să se achite astfel bunicii lor (de păcate – n. t.). […]

Articole postate de același autor
5892

”Semaforul” de pr. Constantin Necula

O mamă și o fiică. La trecere de pietoni. Semafor. 46 de secunde. Mai puțin de un minut. Atât le-am zărit. Dinaintea mea. Îmbrățișate. Mama avea capul acoperit. Palidă. Semn vizibil de terapie. Chimioterapie. Fetița îi săruta mâinile. 28 de secunde. Mai puțin de jumătate de minut. Sensibilă, toamna își plouă cerul. Secundele rămase sunt […]