A-ţi dori foarte mult ceva de la Dumnezeu, şi a începe să te justifici în faţa Lui, că nu poţi face nimic: "Doamne, dar mă pui pe mine la cazne?
Dacă vrei, poţi să îmi împlineşti ceva, doar pocnind din degete..
Sau fă ca magicianul, să dai din baghetă, şi să se împlinească!
Dar să mă implici pe mine, într-o muncă din asta personală.. !?!
Mai scuteşte-mă! Adică nu ţii cont de "Mersul Societăţii"?
Lumea este grăbită, este stresată, are super-probleme.. Este Secolul Vitezei!
Tu vii cu mărunţişuri din astea să mă ţii pe mine flămând şi să citesc din Psaltire?
Dar ce? Nu mai poţi asculta pe sătul?"
Aceasta este mentalitatea Omului Modern!
Merită sau nu merită să te implici într-o problemă pentru cineava?
Indiferent cine este! De ce? Pentru că te pui tu chezaş la Dumnezeu! Tu chiar îl rogi să-l ajute, dar ăla nu ştie să zică un: "MULŢUMESC!".
Şi nespunând, Dumnezeu primeşte hula din partea lui!
Este un act de mârlănie şi de necredinţă!
Nu Preotul! Preotul nu poate să facă nimic! El este simplu slujitor care implică cererea ta, în Puterea Sfintei Liturghii! Dar tu ca om, trebuie să citeşti acasă un Paraclis la Maica Domnului, să aprinzi o lumânare, să dai o pâine la un sărac... să dai 5 lei la un amărât!
Deci când te duci să ceri ceva de la Dumnezeu, şi Evanghelia spune exact acelaşi lucru: "De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea..."(Marcu 11:24) "Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să-I cereţi voi" (Mat. 6:8).
Rugăciunile voastre nu-l informează pe Dumnezeu despre situaţia în care vă aflaţi. El cunoaste toate nevoile voastre mai înainte ca macăr voi să-l rugaţi. Însă rugăciunile voastre deschid uşa şi-i îngăduie lui Dumnezeu să facă acele lucruri pe care dorea să le facă, dar nu încălcând propria voastră voinţă liberă.
