„Pilda este cel mai important exemplu în educația copilului”. După acest principiu se conduc preotul Maxim Melinti și soția sa, Maria, care încearcă să-i cultive fiului Leon cele mai bune calități.
Credința, dragostea, comunicarea și respectul reciproc sunt valorile familiei Melinti. Preotul consideră că temelia familiei trebuie să o constituie ambii părinți, nu doar mama sau doar tata.
Un lucru fără de care nu începe fiecare masă în familia Melinti este rugăciunea. De fiecare dată, Leon este cel care spune rugăciunea. La vârsta de șase ani, el știe deja mai multe rugăciuni pe care le-a învățat de sine stătător la slujbele din biserică.
Educația lui Leon este unul dintre principalele lucruri pentru soții Melinti: „Noi trebuie să fim un exemplu, un model pentru un creștin, pentru un om care știe să răspundă pentru cuvintele lui, care știe să aibă grijă de cei nevoiași. Pentru mine, cel mai important lucru este ca eu să fiu o pildă pentru el. Poți să insiști pe anumite lucruri, dar, dacă tu nu le respecți, atunci nu vei fi un exemplu pentru copilul tău”.
Ca tata să respecte propriile reguli, are grijă chiar Leon. Când tatăl uită să facă ceva, Leon este cel care arată cu degetul, povestesc, zâmbind, soții Melinti.
Prin comunicare, membrii familiei identifică rolul fiecăruia, drepturile și obligațiunile. Leon se ascunde după spatele tatălui și ne spune că el are dreptul la educație, sănătate, la integrare socială, la un mediu curat și la… odihnă.
Soții Melinti țin cont de dorințele lui Leon, au grijă de ceea ce își dorește copilul lor și îi oferă posibilitatea să viseze, să aibă dorințe și aspirații. Totodată, încearcă să-i impună cât mai puține limite. Însă asta nu înseamnă că ele nu există.
„Poți să-i dai posibilitate copilului să se atingă de un anumit lucru, dar limitat și să preîntâmpini care sunt consecințele. Dacă nu-i permiți, el poate să aibă o revoltă interioară. De aceea, în educația unui copil trebuie să te gândești mai mult cu inima, decât cu cunoștințele și experiența cuiva, deoarece fiecare copil este special și individual. Nu poți să stabilești pentru toți copiii aceeași regulă”, a spus preotul Maxim.
Leo este în clasa întâi. A mers la școală de la vârsta de șase ani din propria inițiativă, după ce se plictisise de grădiniță. Ca să nu mai meargă acolo, el încerca să facă diverse șmecherii. Într-un final, părinții au decis că totuși este timpul ca Leon să meargă la școală și au depus documentele chiar în ultima zi de concurs de admitere.
Ghiozdanul mare și greu nu l-a făcut pe Leon să se răzgândească, ci, din contra, a devenit și mai hotărât. Mama povestește că nu a fost nicio situație când el să spună că nu vrea să meargă la școală sau la cursurile pe care le frecventează: de canto, de muzică, de dansuri, de limba engleză și de limba franceză.
Educația pe care o primește acasă Leon este la fel de importantă precum cea pe care o primește la școală, susțin cei doi soți.
„Bătaia nu este o metodă de educație, nu este un metodă de a face din copil un om, un creștin. Dacă pui accent doar pe forță, atunci nu vei rezolva nimic. Acum nu putem privi lucrurile la fel cum a fost cândva. Astăzi, copiilor trebuie să le oferim altă metodă de educație”, susține preotul Maxim.
De mic, Leon este pasionat și interesat de insecte, reptile, planete, dinozauri. Însă, cea mai mare pasiune a lui sunt jocurile cu Lego.
Din piese Lego poate construi tractoare, păianjeni, săbii, crocodili, chitare. Face toate acestea fără să se conducă după carte. Totuși, visează să devină inginer.
Soții Melinti spun că părinții nu ar trebui să-și realizeze propriile visuri prin intermediul copiilor. E necesar ca părinții să contribuie la dezvoltarea potențialului și a vocației pe care le are copilul: „Nicidecum nu l-am pregătit de viitorul lui. El azi spune că vrea să fie inginer, mâine poate spune altceva. Însă noi niciodată nu am pus accent că trebuie să devină preot sau altcineva”.
Așa că, de mic, Leon a fost lăsat de părinți să fie liber în alegere și gândire și să-și exprime emoțiile spontane. Mama povestește că, atunci când Leon era mic și mergeau împreună cu transportul public, acesta striga când recunoștea vreo vedetă pe afișe. În aceste cazuri, mama îl lăsa să-și exprime emoțiile și entuziasmul.
Pentru fiecare părinte, copilul este cel mai prețios lucru. Preotul susține că, pentru el, Leon și soția reprezintă totul. „Familia este și viață, este și perspectivă, este și viitor, este și scopul vieții și motivația de a trăi și de a face lucruri bune. Împreună cu Leon învăț multe lucruri. Cu el am învățat să fiu nu doar tată, dar și soț, și chiar și un alt fel de preot. El ne motivează și ne inspiră la lucruri pe care nu puteam să le găsesc într-o carte sau într-un ghid al părintelui. Fiul și familia înseamnă pentru mine din ceea ce eu renasc, de unde eu revin, de unde cresc, unde îmi împlinesc nu doar visurile”, a menționat preotul Maxim.
Preoteasa Maria spune că Leon este motivul pentru care își începe fiecare dimineață și pentru el se culcă seara: „Chiar dacă fac ceva, mă gândesc că și eu am copil și fac toate astea pentru el. Dacă nu ai un copil, nu ai un sens în viață”.
Iar Leon spune că pentru el părinții înseamnă tot ceea ce el știe să facă, dar nu în ultimul rând înseamnă dragoste.
În calitatea sa de părinte, preotul Maxim înțelege cât de greu le este mamelor cu copii mici care își doresc să vină la biserică. Ca urmare, părintele Maxim a construit alături de biserică o cameră unde mamele și copiii pot sta pe parcursul întregii slujbe.
„Unui copil nu poți să-i impui multe lucruri, căci este mic și nu înțelege, mai ales când îi este foame, sete sau trebuie să-i fie schimbat scutecul. Noi, maturii, cu greu ne conformăm în timpul slujbei, dar copilul face totul involuntar și e firesc să le creăm unele condiții. Încă nu toți percep acest lucru drept ceva normal”, a precizat preotul.
În această cameră sunt icoane, boxe, cărți și un televizor pe care poate fi urmărită slujba din biserică. Dar cel mai important este că mama poate să stea pe scaun, ceea ce nu-și poate permite în biserică. Preotul spune că biserica este platforma unde nu există diferențe de rasă, de gen, ci toți sunt egali.
Acesta nu este singurul proiect social în care sunt implicați cei doi soți. Familia Melinti încearcă să ajute copiii din familiile social-vulnerabile, oferindu-le, după putință, hrană, produse de igienă, iar săptămânal le spală hainele. Totodată, alături de biserică se înalță un centru social, unde urmează să fie deschisă o cantină, un centru de zi pentru copii și o baie.
Fac asta pentru că, spun cei doi soți, biserica este instituția care promovează dialog, dragoste, compasiune, dăruire și jertfire.
Fotografiile au fost realizate de Gabriel Encev
sursa http://suntparinte.md
