„E mai bine să bei vin cu măsură decât numai apă, dar cu mândrie”, spune un cuvânt al Părinților din vechime. Ce vrea să spună îndemnul acesta? Sfatul ne vorbește despre echilibru, despre dreapta măsură. Însă, dacă avem nevoie de discernământ în cele ale trupului, cu atât mai mult ne este necesar în cele ale sufletului. Economia excesului ne degradează fiindcă nu mai știm să prețuim lucrurile, căutând permanent ceva și mai bun. Economia fără limite conduce întotdeauna către un abis.
Iar nesăbuința în privința spiritualității este și ea dăunătoare. Cine își pierde discernământul în cele ale duhului greșește față de sine și față de Dumnezeu. Moderația este calea de urmat, orice direcție am alege. Moderația ne face atenți la clipa prezentă și ne scapă de presiunea care ne apasă atunci când suntem grăbiți să facem cât mai multe.
Un părinte din pustiu a fost întrebat odată de ucenicul său care este cea mai bună dintre căile ce duc la desăvârșire. Părintele i-a spus: „Nu știu. Dar îți pot spune cum fac eu. Iată, atunci când sunt așezat, stau așezat, când stau în picioare, stau în picioare, iar când merg, merg”. „Bine, dar asta fac și eu. Cu toate astea nu se întâmplă nimic deosebit…”
Atunci părintele i-a spus: „Nu. Tu stai în picioare atunci când ești așezat. Când stai în picioare, mergi, iar când mergi te gândești deja la alte lucruri, la munca ta sau la mâncare”.
Excesul, fie că ne dorim multe lucruri dintr-odată, fie că încercăm să facem foarte multe în timpul nostru limitat, ne face să nu mai trăim clipa prezentă, să fim întotdeauna ori distrați și absenți, ori prea încordați și obosiți.
Adaptare după o pildă din volumul „Arta de a găsi dreapta măsură”, Anselm Grün, Editura All, 2015
