Dumnezeu nu stă cu forța nicăieri! L-au scos americanii din școală și a plecat! L-au scos oamenii din case și a plecat! L-au scos oamenii din biserică, când au făcut-o muzeu, și de acolo a plecat (numai în Franța câte biserici nu s-au dărâmat, pentru ca erau pustii, iar acum pe locurile acelea s-au construit moschei..) Deci în momentul când ajungem clipa ca Dumnezeu să se retragă dintre noi este cel mai grav!
Dar în momentul în care noi vrem să-L scoatem de unde Lui i se cuvine să fie, din inima noastră, din mintea noastră, din gândirea noastră, din lucrurile noastre; trebuie să avem mare grijă că acești copilași pe care îi împărtășim din potir duminică de duminică, de dânșii depinde dacă crucea va mai sta pe biserică sau dacă se va mai auzi Liturghia în Sfântul Altar! Pe ăștia mari nu-i mai strâmbă nimeni, căci ce a crescut drept, drept rămâne, dar ce facem cu toți copilașii ăștia?
Slavă lui Dumnezeu, zic eu, că în momentul de față încă mai vezi lucruri frumoase, troițe, biserici și icoane frumoase, cruci pe dealuri sau unde mai sunt ele în anumite sate..
