Dumnezeu nu-i cere omului imposibilul, ci inimă curată și sinceră

Postat de către Administrator 31 mai 2016Sfaturi duhovnicești

Preabunul, Preaînduratul, Preamilostivul şi Atotştiitorul Dumnezeu nu cere de la om cele ce sunt peste puterea lui. Aşadar, de la cel bolnav şi neputincios El nu cere post, privegheri, mătănii şi altele de acest fel, pentru a se putea împărtăşi cu Sfintele Taine, nici de la cel sărac nu pretinde milostenie, ci numai trei lucruri: – spovedanie curată şi împăcare cu toţi – smerenie a inimii, cu umilinţă – rugăciune de mulţumire, adică să se roage în toată vremea lui Dumnezeu şi să-I mulţumească pentru boala, suferinţa, neputinţa şi sărăcia ce i s-au dat, căci atât sărăcia, cât şi boala şi suferinţa smeresc inima omului: „Inima înfrântă şi smerită, Dumnezeu nu o va urgisi".

Din Arhimandrit Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 274

Articolul PrecedentPrin practicarea magiei omul îşi poate dăuna atât de mult, încât după aceasta ani de zile să nu-şi mai revină

Articolul Următor Să-i ierţi pe oamenii răniţi de cel viclean

Articole Asemănătoare

4 iulie 2017 5285

Mulţumescu-ţi Ţie, Doamne, că m-ai adus să stau de vorbă cu Tine!

Nu știm cum arată, căci – așa cum găsim la Ioan I cu 18 – „pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată”. Adevărat lucru este acesta, dar ne putem întâlni cu El în rugăciune. Du-te în camera ta, în cămara ta, în inima ta și, întâi de toate, gândește-te bine cu cine stai de vorbă […]

27 decembrie 2016
Ce să facem cu persoanele care se supăra repede?
28 februarie 2020
Mergeţi pe credinţa că Domnul ne iubeşte enorm

1 decembrie 2016
Nimic nu este întâmplător
9 aprilie 2016
„Păi ce sunt eu trufașă?”

Articole postate de același autor

19 aprilie 2019 4515

Putem fi şi un mare bine, şi un mare rău

Acum culegem roadele poftelor şi gândurilor noastre, din pricina neascultării faţă de Tatăl Ceresc şi faţă de părinţii noştri de pe pământ. Gândurile noastre sunt atât de puternice, atât de pătrunzătoare, încât nu ne putem gândi. Noi, prin gândurile noastre, făurim fie orânduială, fie neorânduială înlăuntrul nostru, în jurul nostru, în lume, în cosmos. Putem […]