Actualitate

Dumnezeu creează viaţa, avortul o omoară

2720

 „Înainte de a te fi zămislit în pântece te-am cunoscut și înainte de a ieși din pântece te-am sfințit” (Ieremia 1, 5). 

Cu regret, avortul rămâne o realitate a lumii contemporane secularizate, în numele „ fericirii” și al comodității se ucid prunci nevinovați. Nu putem rămâne indiferenți față de această realitate îngrijorătoare și tragică, care a devenit una obișnuită pentru societatea în care trăim. 

„Dumnezeu lucrează prin cei ce lucrează!” este o afirmație care care ne vorbește despre necesitatea  implicarea noastre. Faptele pe care le facem, modul nostru de viață vor vorbi de la sine despre felul în care ducem la îndeplinire Evanghelia iubirii. Despre necesitatea informării a celor din jur a gravității păcatului avortului și mărturisii adevărurilor de credință le-au vorbit tinerilor  adunați la o nouă seară duhovnicească desfășurată la biserica "Întâmpinarea Domnului" din incinta USM, protoiereul mitrofor Nicolae Ciobanu, paroh al bisericii “Minunea Sf. Arh. Mihail” din s. Cruglic, r. Criuleni, și Serghei Cesnocov, Liderul mișcării Pentru Viață (За Жизнь) din Rusia.

Darul vieții care ne-a fost oferit fiecăruia dintre noi. Nimeni, cu excepția lui Dumnezeu, nu are dreptul să hotărască dacă cineva va trăi sau nu.


Articole Asemănătoare
10366

Copiii care nu vor să moară…sau un avort filmat din interior

Acum doi ani am asistat la un “eveniment special”. Datorita meseriei mele si tot pentru a face teste de calitatea, temperatura si presiunea aerului, am fost trimis in blocul operator al spitalului pentru care lucram. Fara sa vreau, am asistat la un “avort filmat din interior”. Cu o camera video minuscula, in varful unui fir, […]

Articole postate de același autor
1052

Singurul lucru care rămâne între noi şi Dumnezeu este dragostea

Mă întrebi de ce avem nevoie de un Dumnezeu, de ce ar trebui ca El neapărat să existe. Crede-mă că nu ştiu ce să-ţi spun, aşa cum nu aş fi ştiut ce să-ţi răspund dacă m-ai fi întrebat: „De ce omul are cap, de ce are inimă, n-am fi putut să fim ca şi copacii?” […]