Сând vorbeşti de credinţă şi când spui, mai ales, că tu crezi în Dumnezeu, faci cea mai mare mărturisire, fără seamăn. Şi putem spune că noi toţi suntem locuiţi de Dumnezeu. Iar dacă ai îndrăzneala să spui că nu crezi în Dumnezeu, putem să ne aducem bine aminte ce spunea monahul Nicolae Steinhardt de la Rohia: „Dumnezeu în care spui că nu crezi crede El în tine!“ Ce poate fi mai mângâietor şi cu izbândă pentru viaţa noastră decât să scrii şi să citeşti că Dumnezeu crede în tine, ca om, ca şi creatură a Lui! Că nu eşti singur! Că eşti în ipostaza de a crede Cineva în tine! Şi mai ales Cine crede în tine! Însuşi Dumnezeu! Cel ce te-a zidit şi ştie mai bine ca oricine că exişti, zidit de mâna Sa pentru veşnicie.
Scânteia de la Dumnezeu este semănată în fiecare fire şi-l ajută pe om să păşească pe calea mântuirii, chiar dacă uneori nu înţelegem acest lucru. Cu fiecare dintre noi se petrece o lucrare tainică a lui Dumnezeu, chiar dacă nu sesizăm acest lucru imediat, ci mult mai târziu.
Din PS Calinic Argatu, episcop al Argeşului şi Muscelului, Veşnicia de zi cu zi, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2006, p. 27
