Să nu socotim sfinţenia vieţii ca un vârf de munte cu neputinţă de a-l urca, dacă vom dori, cu dăruire şi rugăciune, cu ajutorul harului, vom reuşi să vedem cât este de bun Dumnezeu. Să nu ne lăsăm răpiţi de ademenirile şi păcatele lumii, ci să luăm pildă de viaţă de la sfinţi, care sunt prietenii Lui Dumnezeu, dar şi mijlocitorii şi rugătorii noştri.
De-a lungul veacurilor suntem chemați la această sfinţenie, pe care au avut-o Sfinţii Bisericii Dreptmăritoare pomenirea cărora se face astăzi, în Duminica Tuturor Sfinţilor.
Nici nu am puterea să vorbesc…să scriu..să povestesc..să… Eu am uitat de El…și El a luat mâna de pe mine… Eram credincioasă. Foarte. Credeam mai ales în feciorie. În a fi virgină la căsătorie.. În familie. În Biserică. Acum un an, în vară, l-am cunoscut. Un băiat..un băiat deosebit. Am început să-l iubesc. Părinții îl […]
