Să nu socotim sfinţenia vieţii ca un vârf de munte cu neputinţă de a-l urca, dacă vom dori, cu dăruire şi rugăciune, cu ajutorul harului, vom reuşi să vedem cât este de bun Dumnezeu. Să nu ne lăsăm răpiţi de ademenirile şi păcatele lumii, ci să luăm pildă de viaţă de la sfinţi, care sunt prietenii Lui Dumnezeu, dar şi mijlocitorii şi rugătorii noştri.
De-a lungul veacurilor suntem chemați la această sfinţenie, pe care au avut-o Sfinţii Bisericii Dreptmăritoare pomenirea cărora se face astăzi, în Duminica Tuturor Sfinţilor.
De ce te mândreşti, dar, omule? Coboară din înălţimile trufiei tale şi vezi-ţi sărăcia. Eşti pământ şi cenuşă, umbră şi fum, iarbă şi floare a câmpului. Ce motiv este acesta de mândrie? Ai putere peste mulţi oameni? Şi la ce-ţi foloseşte să ai putere peste mulţi oameni, dacă patimile au putere asupra ta? Sau poate […]
