În Duminica a treia după Paști marcăm ziua femeilor creştine care, pe bună dreptate, sunt urmaşele femeilor mironosiţe, fiicele Învierii, roabele Domnului, candelele credinţei, sufletul familiei.
Dintotdeauna femeile creştine au fost primele la biserică, la rugăciune, la post, la lucru, la milostenie, la citirea cărţilor bune, la îngrijirea bolnavilor, la toate. Ele au menținut căldura duhovnicească a credinţei, a dragostei, a răbdării şi a împăcării, în biserică, în familie, în societate.
Ne aplecăm până la pământ și Vă mulțumim pentru că păstrați viu „focul din vatra neamului și aprinsă flacăra credinței strămoșești”, totodată, dorindu-Vă să rămâneți aceleaşi păstrătoare de credinţă cum s-au dovedit a fi femeile creștine de la începutul creştinismului.
