Dulceața Postului și amăreala noastră…

9349

Suntem la începutul Postului Nașterii Mântuitorului. Adică începem să urcăm spre Betleem. Suntem, dacă vreți, asemeni magilor care cam la această vreme trebuie să fi părăsit cetățile lor comode pentru a căuta și însoți pe cer Steaua cea Binevestitoare. Căci despre un drum este vorba în postire, o călătorie a vârtuților pe care să le dăruim cu bucurie Pruncului ce ridică toate păcatele lumii.

Este greu să explici lumii moderne de ce este important să postești. Nu, nu este un simplu motiv de dietă. Părintele Arsenie Boca ne spune, într-un text minunat din Cuvinte Vii (Deva, 2006, p.146) : „De multe ori ne plângem împotriva limitelor noastre, împotriva condiției umane. Tânjirea după desăvârșire a omului ne dă dreptate. Dar întrebarea este dacă, în condiția noastră de acum, putem suporta desăvârșirea? De pildă ce-am face noi dacă am ști dinainte, cum știa Iisus, numai acest singur fapt: cât vom avea de suferit?”.

Nu, Postul nu ne cheamă la suferință, amăreala vieții noastre amărăște postirea. Efortul de a fi echilibrat, decent și firesc este înscris în noi, chip al slavei lui Dumnezeu din fiecare. Dorințele noastre neloiale Evangheliei ne fac greoi la postit, cârcotași la binele lui Dumnezeu către noi și bârfitori unii altora. De aceea să începem să postim prin a înțelege. Postul Nașterii Domnului este linia de lumină ce unește istoria așteptării lui Mesia cu istoria de după Venirea Lui, purtând ca miez Taina Betleemului. Este modul de a întâmpina existența lui Dumnezeu cu propria existență, modelată după exigențele vieții pe care Cel ce vine le așază ca sens vieților noastre. Suntem născuți să trăim în pace, răbdare și respect, în cordialitate și bun simț. A posti înseamnă a ne aduce aminte că suntem oameni, a ne reaminti că taina Învierii noastre începe cu taina Nașterii Lui, a Dumnezeului nostru ce va pătimi, muri și învia pentru noi.

Postul Nașterii Domnului are și o valoare inclusă, cum i-ar spune economiștii. Vine un Copil, nu uitați de copii din jur, nu-i lăsați fără bucuria copilăriei, nu-i lăsați uitați. Aplecați-vă asupra lor cu dragoste, ei vor vesti dintâi, colindători de taină, clipa Betleemului prelungită în veșnicie. Nu le transmiteți tristețile și răutățile noastre, nu-i copleșiți în deloc surprinzătoarea noastră preocupare doar pentru cadouri. Ei sunt darul Crăciunului și nici un cadou nu le este mai de preț decât să-l cunoască pe Iisus Hristos, Pruncul în numele căruia se împodobesc brazi și se umplu de jucării camerele de joacă. Ajutați-i să-L vadă, să-L trăiască, să-L Bucure. Nu lăsați amăreala noastră să stingă dulceața prieteniei lor cu Dumnezeu. Sus inimile, să lucrăm sufletului mântuirea!

sursa tribuna.ro 


Articole postate de același autor
6377

Există soartă? – Predică la Duminica lui Zaheu Vameșul

„Şi când a sosit la locul acela, Iisus, ridicându-şi ochii, l-a văzut” (Luca 19, 5) Un om, care nu are nicio idee despre cuvântul lui Dumnezeu şi judecă lucrurile lumeşte, când aude că Hristos S-a oprit pe cale, Şi-a înălţat ochii şi l-a văzut pe Zaheu în copac, va spune că aşa a fost sortit. […]