Am ajuns în Vinerea cea Mare. Ziua în care omul L-a răstignit pe Dumnezeu.
Totul pare nedrept, dureros, de neînțeles. Cel fără de păcat este osândit, batjocorit, pironit pe Cruce. Și totuși, în această nedreptate se descoperă cea mai mare iubire: Dumnezeu nu Se apără, nu Se răzbună, nu Se coboară de pe Cruce.
Rămâne. Rămâne pe Cruce pentru om. Pentru fiecare dintre noi.
Privind la Cruce, să ne amintim de câte ori am ales minciuna, comoditatea, indiferența, L-am răstignit din nou. Și de câte ori refuzăm să iubim, ne îndepărtăm de Jertfa Lui.
Și totuși, Crucea nu este doar locul suferinței. Este și locul întoarcerii. Pentru că, chiar și pe Cruce, Hristos iartă: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac”.
Astăzi nu suntem chemați să spunem multe, ci să stăm.
Să stăm lângă Cruce, cu smerenie, cu durere, dar și cu nădejde. Pentru că acolo unde pare că totul se sfârșește, începe, de fapt, mântuirea.
Pr. Octavian Moșin
