Vă propun următorul exercițiu de imaginație: sunteți pe stradă și pe lângă dumneavoastră trece un copil de 5 ani, care poartă în spate un sac de nisip, cam de 20 de kilograme. Abia se mișcă, este gata să se prăbușească și privirea lui este chinuită și derutată, în același timp. Nu își dă seama de ce trebuie să facă acest lucru și cine, și mai ales, de ce i-a dat acest drept, această responsabilitate. Un zâmbet împletit cu durerea cumplită a greutății sacului din spate îi stă înțepenit pe fața inocentă și confuză. Și cum să fie altfel, de vreme ce în jurul lui sunt mulți oameni maturi care, în loc să-i ia povara din spate, în loc să-l ocrotească, dimpotrivă: îl încurajează, iau notițe, ba chiar îl arată mândri trecătorilor ca pe un experiment reușit, ca pe un copil de tip nou, căruia i se respectă drepturile fundamentale, unul dintre acestea fiind purtarea sacului de nisip?
Tabloul este absurd, nedrept și chinuitor. Revolta ne-ar putea cuprinde pe toți, dacă am vedea un astfel de scenariu. Cum poți face așa ceva unui copil? Unde sunt părinții lui, ca să-l apere? Unde sunt autoritățile care ar trebui să-l protejeze?
Acest scenariu trist și imaginar prinde, din păcate, forme reale. Deja sunt țări europene în care copiii din grădinițe sunt supuși unor poveri mult prea mari pentru vârstele lor. România se află și ea în raza unor astfel de inițiative. Ce se întâmplă: copii cu vârste între 3 și 5 ani sunt invitați de autorități și promotori ai unor curente noi de gândire să primească un anume tip de educație sexuală. Pe o astfel de gândire, mama ar trebui să fie foarte explicită față de fetița sa, atunci când îi vorbește despre contactul sexual între ea și soțul ei, tatăl fetiței. Tatăl ar trebui să-i explice băiețelului său consistența spermei. Pe lângă acestea, unele recomandări ale organismelor mondiale de sănătate, îndreptate către instituțiile de Stat din toată lumea, vorbesc despre încurajarea copiilor în vârstă de 5 ani de a descoperi beneficiile masturbării. La fel, o fetiță de 13 ani, în cazul în care ar rămâne însărcinată și dacă ea ar decide că dorește avortul, acesta să se poată face, chiar dacă părinții ei sunt împotrivă.
Acum, haideți să punem față în față cele două situațiii de mai sus și să vedem dacă este vreo legătură între ele:
- Ambele situații au în prim-plan copii de 5 ani.
- Ambele situații evidențiază o povară mult prea mare de purtat de către cei mici: pe de o parte sacul cu nisip, pe de altă parte, acest tip de educație sexuală care îngreunează mințile copiilor, oferindu-le piste greșite de dezvoltare. Nu educația în sine e greșită, ci faptul că aceste minți pure și inocente nu au nevoie să știe de pe acum aspecte ce țin de maturitate.Dacă unui copil de 14 ani nu îi este permis să conducă un automobil (nu că nu ar fi capabil să facă acest lucru, ci pentru că această activitate ar putea avea urmări devastatoare pentru el, dar și pentru comunitate), de ce ar fi permis să înveți astfel de lucruri pe acești mici copii?
- Copilul cu sacul în spate avea în jur oameni care îl studiau, dar nu interveneau să îl ajute. La fel, copiii care sunt supuși acestui tip de educație sexuală au în jur oameni care îi studiază, încearcă pe ei diferite tipuri de educație, dar nu-i ajută în mod real cu nimic. Bieții părinți sunt cei care vor lupta cu roadele unui astfel de mod de a educa sexualitatea. Ei sunt cei care vor suferi atunci când își vor vedea propri copii problematizând teme sexuale la 5, 7, 10 ani.
Mai rămâne de văzut unde și cum apare lacrima, durerea, deruta din ochii copiilor, când anume (sau dacă) intervine revolta trecătorilor sau cum vor reacționa părinții.
Cred că ne robotizăm, cred că devenim extrem de carnali și nu mai vedem inocența copiilor noștri. Făt Frumos nu mai există. Există, în schimb, sexul. Ileana Cosânzeana a plecat, în schimb apare contracepția. Dorim să ne vedem copiii instruiți, dar uităm să-i educăm. Le cultivăm mintea, fără să ne mai îngrijim de sufletul lor. Un fragment de rugăciune din Taina Cununiei spune: „Dă-le, Doamne, bună înțelegere sufletească și trupească”, ceea ce înseamnă că în duhul este înaintea cărnii.
Nimeni nu pledează pentru educația sexuală de tip tabu dar, de aici până la a distruge inocența, nevinovăția copilăriei cu lucruri care nu sunt pe măsura vârstei, înseamnă a schimba un rău cu un altul și mai rău. Toate statisticile actuale demonstrează că țările care au apelat la tipul de educație sexuală adresat copiilor în maniera aceasta violentă au eșuat cumplit. Avorturile, bolile cu transmitere sexuală, divorțurile, sinuciderile, depresiile, în loc să scadă, au crescut – devastând sufletele copiilor și adolescenților. Acest tip de educație sexuală nu este altceva decât un ucigător sac de nisip pe umerii dragilor noștri copii.
P.S.: Și, pentru a nu crede cineva că tot ce am scris este imaginar, cu tristețe vă spun că și în urbea noastră au apărut deja în librăriile locale ghiduri de educație sexuală care conțin astfel de informații adresate micuților.
