In anul 2009 pe 15 decembrie se nastea cel de al doilea copil al familiei: Mihail. Nasterea lui, ca de fapt nasterea oricarui copil a fost o binecuvantare! Sa vedem de ce?!
Cand mama isi anunta sotul ca asteapta pe ce de al doilea copil al lor, acesta a reactionat brutal: “Cum sa avem si al doilea copil, stii doar ce probleme am avut cu fetita, tu pe masa de operatii (cezariana) cu probleme, apoi incompatibilitatea de RH care ne poate aduce un copil cu malformatii. Nu se poate sa riscam! Mergi la medic si … gata, ca nu esti nici prima nici ultima femeie care face asa ceva!”
Mama trista calca rufele si plangea. Fetita, in varsta de 3 anisori, martora la discutii se juca, dar la un moment dat il roaga pe tata:”Te rog sa mi citesti din Evanghelie!” repetand de cateva ori aceasta dorinta, ca apoi sa ceara sa i se citeasca Fericirile. (Parintii mergeau la biserica, se rugau, se spovedeau, aveau grija ca in fiecare saptamana copilul sa fie impartasit. S-a intamplat, chiar de cateva ori, ca fetita sa ceara la spovedanie fiindca isi vedea parintii facand asta si i se parea firesc sa faca acelasi lucru). Tatal fetitei ii cere, insa, pe un ton aspru sa fie lasat in pace. Dupa cateva momente, fetita coboara din pat, merge la biblioteca si din locul in care se aflau asezate cateva carti de rugaciune, acatiste si alte obiecte bisericesti, alege un acatist.
Se intoarce spre tata si ii cere pe un ton imperativ sa ii citeasca. Pune carticica pe pieptul tatalui, apoi pleaca la prietenele ei, papusile pentru a le povesti despre supararea din familie, aceea ca tatal nu vrea sa vina barza.
Tatăl ia acatistul şi observa cu uimire ca fetita ii aduse… Acatistul Mântuitorului Isus Hristos ce se citeste la vreme de ispită şi necaz. Îl ia, il bagă în buzunar şi pleacă cu gândul să se întâlnească cu preotul duhovnic. Se întâlneşte, însă cu un prieten, un tânăr căruia, destul de ezitant, îi relatează ce s-a întâmplat. Acesta, pe un ton blând îi spune să facă ascultare de fetiţă: „Frate Bunul Dumnezeu ţi-a vorbit prin copil, mergi şi fă ascultare!”.
Cei doi părinţi s-au spovedit şi au mers înainte cu speranţă. Nu aveau bani pentru investigaţii medicale si nu aveau nici posibilitatea finaciară care să le permită să meargă la un spital anume si datorita incompatibilitatii de RH exista teama ca nu cumva copilul să se nască bolnav. În toată această perioadă, mama mergea regulat la biserică, se spovedea şi împărtăşea, si nadajduia la ajutorul Maicii Domnului.
Pe data de 15 decembrie, dimineaţa mama simte că va naşte. Este dusă la spitalul din localitate, dar naşterea nu putea avea loc deoarece nu erau indepliniţi anumiţi indicatori medicali. Apare o altă problemă, doctoriţa mamei nu se afla în localitate. Este înştiinţată şi în grabă aceasta se îndreaptă spre localitate. Începuse cu adevărat iarna, zăpezi mari, viscol, trafic greu sau chiar oprit, intr-un sfarsit, seara târziu, doctoriţa ajunge şi se ocupă de mamă care avea dureri foarte mari, era pericolul ca sarcina să fie pierdută.
După aproximativ 30 min.de operaţie (a doua naştere prin cezariană), se naşte copilul, un băieţel de 2950 g. Medicii constată, însă, că acesta îşi dădea ultima suflare. Au făcut tot ce-au putut, dar…
Moaşa îl preia iar pe hol îl vede pe tată. Se îndreaptă spre el şi îi arată copilul, spunandu-i: ”Nu va trăi, medicii au făcut tot ce-au putut, priveşte-l că aveai un băiat, asta e!”
Tristeţe, trec alte 30 de minute şi tatăl se gândeşte să afle ce s a intamplat cu baiatul sau. Pe hol o întâlneşte pe moaşă care era foarte veselă şi uimită, venea să îl anunţe: ”Domnule copilul ăsta a înviat!”
Acum aştepta cu nerabdare ca mama să iasă din operaţie. Au mai trecut aproape 3 ore. Deja era prea mult. Oare are probleme soţia?
După intervenţia chirurgicală se află că datorită operaţiei de cezariană s-a descoperit o afecţiune ce îi putea afecta viaţa mamei, ducand chiar la moartea acesteia. De aceea, operaţia a durat aşa de mult, medicii rezolvand si acea problema.
Cuvintele considerăm că sunt de prisos!
Slavă lui Dumnezeu!
( S. I.)
sursa http://www.impantokratoros.gr
