Doamne, vindecă-mi mintea

574

Cum vă voi arăta doar un mic mijloc practic, cum să trecem cu mintea la a gândi cele plăcute lui Dumnezeu. Când ne vine un gând oarecare, ce nu corespunde cu legea evanghelică, vom zice: „Doamne, vindecă-mi mintea.”

Când în inima noastră se iveşte mânie sau ceva asemănător, vom zice „Doamne, vindecă-mi inima.” Aceasta ia trăsătura unui adevărat război, iar noi, măcar că în trecere, dar strigăm lăuntric: „Doamne, vindecă-mă întreg…

Vino către mine, cela ce zac pe pământ, şi mă ridică din gândurile şi patimile mele josnice, din josnicile mişcări ale inimii mele!” Aşa decurge lupta noastră.

Din Arhimandritul Sofronie, Cuvântări duhovniceşti, vol I, Editura Accent print, p. 128


Articole Asemănătoare
1192

Dragostea niciodată nu se sfârşeşte

Dragostea niciodată nu se sfârşeşte. Chiar dacă se adresează la mai mulţi, nu se împuţinează. Bătrânul Epifanie zicea: „Dragostea adevărată se aseamănă cu flacăra unei lumânări. Oricâte alte lumânări s-ar aprinde din ea, flacăra celei dintâi rămâne întreagă şi nu se micşorează deloc. Şi, fiecare nouă lumânare, are aceeaşi flacără ca şi precedentele”. Când Harul […]

Articole postate de același autor
152

De ce să te fortezi să te rogi si să nu te rogi din mărinimie?

– Gheronda, nu am dragoste de rugăciune. – Încă nu ţi s-a încălzit inima şi rugăciunea nu se face dintr-o nevoie lăuntrică. Le faci pe toate sec, milităreşte. Cum îţi începi rugăciunea? – Încep, Gheronda, cu gândul că trebuie să mă rog pentru mine si pentru toţi. – Ah, ce ciudată mai eşti! La tine […]