Deznădej­dea «locuieşte» doar în iad

2647

Iarăşi zici: „Voi merge în iad, pen­tru mine nu există mântuire”. Gân­durile acestea înseamnă hulă, Îl „jignesc” pe Cel răstignit şi iubirea Lui de oameni nemărginită. Sfântul Isaac Sirul spune: „Când arunci o mână de nisip în mare se risipeşte şi dispa­re, nu deranjează marea câtuşi de pu­ţin. La fel şi păcatele tale, când cad în oceanul nemărginit al milostivirii lui Dumnezeu, dispar îndată”. Prin ur­mare, de ce deznădăjduieşti?

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spu­ne cu glas hotărât: „Dacă Dumnezeu te-a plăsmuit ca să te chinuieşti, este «bine» să deznădăjduieşti. Dar dacă bunătatea Lui te-a creat ca să te desfeţi de bunătăţile Raiului, la ce-ţi este de folos deznădejdea? Deznădej­dea «locuieşte» doar în iad. Deci, cât timp ești în viață, există mereu nădejdea mântuirii.” (Omilia 1, către Teodor cel căzut)

Din Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Duhovnicul și spovedania, Editura de Suflet, București, 2012, p. 61-62


Articole Asemănătoare
1548

Spovedania şi deasa împărtăşire

Un creştin care nu s-a împărtă­şit de mulţi ani sau unul ca­re se împărtăşeşte de două-trei ori pe an, înainte să se cuminece ar trebui să treacă pe la scaunul de spovedanie. Însă creştinul care se împărtăşeşte des, de pildă, în fiecare lună sau în fi­ecare duminică, şi nu este împovărat de păcate grele va […]

Articole postate de același autor