Deşi mulţi tineri ţin postul simt că ne apropiem de o perioadă de adâncă degradare a valorilor morale…
Sigur, ţinem postul, dar nu-i de ajuns să ţii postul doar pentru mâncare; postul este şi cu ochii; postul e şi cu limba; postul e şi cu inima; postul e şi cu sufletul!
Degeaba o să postesc eu şi n-o să mănânc, dar dacă gura-mi merge şi mă ţin numa după răutăţi, ceartă, scandaluri, răutate şi pizmă, atunci postul se anulează. Nu mai are nici o valoare!
De aceea, noi întâi trebuie să postim cu sufletul, dar asta nu înseamnă că eu vă spun acuma: măi, acuma putem mânca orice şi oricând, că părintele o spus!
Postul este şcoala creştinului! Fără post, rugăciune şi milostenie nu suntem oameni adevăraţi pe lumea asta…
Poţi să ridici şapte mănăstiri, dacă nu ai smerenie şi nu faci post, totul este degeaba!
Răul acesta care este în lume, întâi este în noi. Nu se poate realiza nimic bun în lumea aceasta până ce nu realizăm omul nou.
Degeaba ne ducem dintr-o parte în alta, vedem Ierusalimul, ne ducem la Sfântul Munte, vedem Muntele Sinai, vedem Rusia până la Vladivostok. Şi tot să vedem lucruri bune şi frumoase, dar venim de acolo aceiaşi indiferenţi, cum am plecat – aşa venim!
Şi atunci, ce rost are? Am cheltuit vreo douăzecişi-cinci de milioane si rămânem acelaşi om!
Nu s-a transformat nimic. Ori, pentru noi, este important să ne reînnoini, să ne schimbăm interiorul!
Asta-i, dragilor, noi acuma stăm de vorbă aici, de o juma de ceas, dar mâine, cu ce rămânem din toată treaba asta?
Să fie deci viaţa noastră o comuniune permanentă în dragostea unităţii noastre! Să nu fie spre dihonie, spre răutatea aceasta, că pe români îi caracterizează acum tocmai dihonia aceasta, neunitatea, dezbinarea!
Ce spunea un rabin acum vreo patruzeci de ani? Era un titlu mare, aşa: „Sunt cetăţean american de 42 de ani, dar israelitean de 7.000 de ani!”.
“Cuvintele înţeleptului”, Părintele Iustin Pârvu. Editura Babel, Bacău, 2011.
