„Cine renunță la cruce, nu poate fi vrednic de Domnul și să devină ucenicul Lui. Adâncurile Ființei Divine sunt dezvăluite creștinului atunci când el se răstignește pentru Mântuitorul nostru. Crucea este temelia teologiei autentice.” (Sf. Sofronie Saharov)
În a treia Duminică a Postului Mare, cea a Sfintei Cruci, la Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Suruceni, Sfânta Liturghie a fost oficiată de soborul preoțesc al așezământului monahal. Răspunsurile la strană au fost oferite de corul mănăstirii. În urcușul duhovnicesc spre Înviere, această Duminică vine să ne ofere întărire și sprijin, să ne ofere Crucea care cu puterea ei umbrește moartea, Crucea care ne ajută să ne înălțăm de la pământ la Cer.
„În zilele noastre, creștinismul nu mai reprezintă bucuria, încântarea şi insuflarea care dăinuiau în viaţa Bisericii primare. Apostolii trăiau din minunea şi din bucuria faptului că Domnul, Stăpânul şi învăţătorul lor, Care S-a dat pe Sine unei morţi jertfelnice pe Cruce din iubire, a înviat. De aceea ei se întăreau prin biruinţa lui Dumnezeu. Putem noi spune acum, fiecare dintre noi şi Biserica în întregimea ei, că această bucurie exuberantă şi această biruinţă sunt prezente în noi şi printre noi?”, – ne întreabă mitropolitul Antonie de Suroj. Și tot ÎPS Antonie ne spune că „noi luăm ca de la sine înţelese iubirea lui Dumnezeu, răstignirea lui Hristos, părăsirea Lui pe cruce – totul, totul… Noi am înlocuit sensul răstignirii şi al crucii prin crucifixe ornamentale; noi am făcut ca totul să fie agreabil, suportabil, uşor de făcut faţă.”
Biserica mărturiseşte în cântările ei: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus […], că iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea”. Părintele Sofronie menționa că binecuvântarea lui Dumnezeu în această viaţă este ca un blestem, iar blestemul lui Dumnezeu, suferinţa, este ca o binecuvântare. Suferinţa este de neocolit pentru un creștin: ne-am lipsit de slava lui Dumnezeu şi trebuie să pătimim Crucea pentru a ne izbăvi de blestem.
Asumarea Crucii trebuie să izvorască din dragoste, după cum ne îndeamnă și pr. Ioannis Romanides: „Fiecare credincios ar trebui să se răstignească pe sine nu din obligaţie, ci din propria voinţă, întocmai precum Hristos, fiindcă doar prin această dorită răstignire de sine se ajunge la participarea la Taina Crucii, prin care omul este transformat dintr-o fiinţă egocentristă în prieten al lui Dumnezeu şi dumnezeu prin har.”
În momentele de criză, de încercare, de cumpănă din viaţa noastră, să privim către Cruce, întărindu-ne în credinţă. Ea ne va aduce curaj, putere și tărie de a le înfrunta pe toate. „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”, ne încurajează Domnul Iisus Hristos prin cuvintele Sfintei Scripturi (Ioan 16:33).
Dumnezeu este Acela Care conduce istoria. Nimeni nu se poate ridica deasupra proniei dumnezeiești. Putem face mii de lucruri strâmbe, putem fi capabili să distrugem totul, ne putem dori să aruncăm totul în aer, dar nu se va întâmpla nimic mai mult și nimic mai puțin decât ceea ce va îngădui Dumnezeu. (IPS Athanasie de Limassol)
sursa manastireasuruceni.md
