De ce oare rugăciunea ne oboseşte?

492

Îi auzim pe unii spunând: rugăciunea ne oboseşte repede. De ce oare?

Fiindcă nu-L aveţi în faţa ochilor minţii pe Domnul ca şi când ar fi aievea. Priviţi-L mereu cu ochii minţii şi ai inimii şi atunci veţi putea sta la rugăciune toată noaptea şi nu veţi osteni. Ce spun, o noapte! Veţi fi în stare să staţi trei zile şi trei nopţi la rând şi nu veţi obosi. Aduceţi-vă aminte de stâlpnici. Ei au stat mulţi ani la rând pe un stâlp, cu duh rugător, învingându-şi trupul, cel care, ca şi trupul tău, trăgea spre lenevie. Iar ţie ţi se par grele câteva ceasuri de rugăciune, poate chiar unul singur!

Din Sfântul Ioan de Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, Editura Sophia, Bucureşti, 2005, p. 111 - 112


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
303

Dumnezeu este cu noi

Viața nu se sfârșește întotdeauna cu bine. Ne rugăm și totuși, lucrurile nu se petrec, câteodată, cum am plănuit. Apoi ne întrebăm adesea „De ce?”. Este aceasta o lecție pe care Dumnezeu încearcă să mi-o predea? Am făcut ceva pentru care plătesc acum? Adevărul este că nu înțelegem întotdeauna motivul pentru ce ni se întâmplă […]

Articole postate de același autor
231

Tot ce faci să faci cu blagoslovenia duhovnicului

Venea aici o femeie, și o dată mi-a spus: „Eu, părinte, fac în fiecare zi câte 100 de metanii” – dar făcea fără blagoslovenie. Și i-am spus așa: „De acum înainte, să nu mai faci 100, să faci numai 24 de metanii pe zi. Atât ai blagoslovenie”. Și a venit la mine după o lună […]