De ce oare rugăciunea ne oboseşte?

488

Îi auzim pe unii spunând: rugăciunea ne oboseşte repede. De ce oare?

Fiindcă nu-L aveţi în faţa ochilor minţii pe Domnul ca şi când ar fi aievea. Priviţi-L mereu cu ochii minţii şi ai inimii şi atunci veţi putea sta la rugăciune toată noaptea şi nu veţi osteni. Ce spun, o noapte! Veţi fi în stare să staţi trei zile şi trei nopţi la rând şi nu veţi obosi. Aduceţi-vă aminte de stâlpnici. Ei au stat mulţi ani la rând pe un stâlp, cu duh rugător, învingându-şi trupul, cel care, ca şi trupul tău, trăgea spre lenevie. Iar ţie ţi se par grele câteva ceasuri de rugăciune, poate chiar unul singur!

Din Sfântul Ioan de Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, Editura Sophia, Bucureşti, 2005, p. 111 - 112


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
7702

O poveste de dragoste spusă de părintele Porfirie

Maria și Dimitris erau frați. Dimitris avea un prieten, Iorgos, care era medic. Iorgos il vizita pe Dimitris la el acasă. Dupa o vreme, Maria i-a dezvăluit secretul ei fratelui sau. Se îndrăgostise foarte tare de Iorgos și suferea, inima ei se chinuia și bătea mai tare, mâinile și picioarele îi transpirau de fiecare dată […]

Articole postate de același autor
316

Să vă dăruiţi Lui, să-L iubiţi pe Hristos, să trăiţi cu trezvie…

Cea mai însemnată armă asupra diavolului este Cinstita Cruce, care îl înfricoşează. Crucea să fie făcută corect. Adică, cele trei degete anume de la mâna dreaptă să atingă fruntea, pântecele, umărul drept şi, la urmă, umărul stâng, în forma crucii. Crucea se poate îmbina cu metaniile. Părtăşia cu Hristos, atunci când se lucrează simplu, lin, […]