Ultimele două săptămâni le-am petrecut într-o mini-vacanță, alături de rude dintr-o frumoasă regiune a României istorice. Ne-am bucurat de natura minunată, de oamenii calzi și deschiși, de timpul prielnic. Chiar fiind în vacanță, continui să observ ceea ce se întâmplă în afara și în interiorul meu. Interesant este să observi cum, în călătorie, corpul intră într-o anumită stare de stres (firesc, stresul necunoscutului sau nefamiliarului). Pentru persoanele cu suprarenale foarte slăbite, așa cum sunt și eu și cei mai mulți dintre noi, acest lucru se transformă într-o stare de încordare puternică. Pe care, dacă ești cuminte și îți rezervi ceva timp pentru acomodare – prin mâncare foarte simplă, sau chiar nemâncare și odihnă multă, o depășești în câteva zile și începi să te bucuri de noile experiențe.
Totuși, dacă situația nu îți permite nicicum să te odihnești și chiar nu ai acces la fructe bune și toți cei din jur consumă mâncare ”tradițională”, totul se dă peste cap și ajungi să mănânci compensator alimente ce nu numai că nu îți hrănesc corpul, ci ți-l și înfometează de-a binelea.
Astfel că, proaspăt întoarsă din călătorie, am avut nevoie de două zile de multă odihnă și mult somn (chiar și ziua!) și doar fructe și legume crude, pentru a-mi putea reveni cât de cât.
De ce ajungem totuși să consumăm lucruri care nu ne fac bine, chiar dacă ȘTIM ce efect vor avea asupra noastră? Din simplu motiv de slăbiciune (sufletească, suprarenală și, implicit, emoțională) și lipsă de claritate mentală – pentru că chiar nu știi ce ai putea face altceva decât să astupi mai repede încordarea și starea neplăcută. Cu ce? Cu ce ai la îndemână.
Oamenii FUG de propria încordare/de propriile probleme/gânduri/emoții/responsabilități, de propria stare interioară, de dialogul cu SINE ÎNSUȘI, cu Inima proprie, cu Dumnezeu.
FUGIM prin prea mult lucru (chiar și util, dar PREA MULT!), prin prea multă activitate, prin mâncare/alcool/fumat, prin prea multă vorbăraie inutilă și consumatoare de energie (cumetrele din tren sau băbuțele ce se adună în drum cu orele sunt exemplele clasice), orice, dar ORICE numai să nu simțim ce avem în interior!
Mai este însă adevărat că nu prea ne-a învățat nimeni, pe cei mai mulți dintre noi, să trăim viața ÎN BUCURIE, făcând lucruri ce ne aduc mulțumire și, în același timp, sunt foarte utile și pentru cei din jur. Nu avem nici cea mai mică idee CINE SUNTEM, de ce suntem în stare, ce capacități de învățare și creștere NELIMITATE avem. Am fost învățați să fim foarte cuminți ca nu cumva să ne rănim și să nu cumva să greșim că se răstoarnă lumea! Sau am avut toată libertatea din lume, fără să ni se arate și prăpastia în care putem clar să cădem, dacă alergăm în același ritm și la fel de inconștient.
Profesori de MODERAȚIE sunt pe lume puțini.
Astfel că ajungem să avem vieți atât de palide, de plictisitoare, de obositoare, de neplăcute și de împovărătoare, încât dispare orice bucurie de a trăi, și singurul lucru ce ne mai mângâie rămâne mâncarea (sau, în cazuri mai grave, alcoolul și alte patimi și obiceiuri clar destructive).
Mâncăm mult – pentru că avem MULT GOL în noi, care trebuie astupat cu ceva.
Mâncăm mult prea sărat și condimentat – pentru că viața ne este oricum palidă și searbădă, măcar mâncarea să fie interesantă.
Mâncăm des – ca nu cumva să reușim să SIMȚIM ceva – să simțim și să înțelegem CE (sau Cine) ne lipsește, în realitate. Copilul mic plânge pentru că nu simte prezența mamei sau a tatei, sau are un alt disconfort – și i se astupă gura cu mâncare, să tacă! La fel reacționăm și noi.
Mâncăm amestecat, în combinații imposibil de digerat – pentru că viața noastră ne este mult prea amestecată și complicată, iar prea multele și complicatele experiențe și ocupații pe care le avem nu mai reușesc să fie digerate emoțional și eliberate din mintea și sufletul nostru, pentru a face loc altora. La fel și ”felurile” de mâncare atât de amestecate (cartofi cu carne cu omletă si brânză și ketchup, plus dulciuri și alcool) fiind o serioasă povară pentru ficat, stomac și intestine, rămân în noi zile întregi.
E adevărat că am primit aceste ”obiceiuri” și fel de a trăi (de a mânca/găti/comunica/ prelucra sau ignora emoțiile și stările interioare) de la părinți și neamul nostru. DAR oare nu s-ar cădea ca să încercăm toate dar să păstrăm ce e bine, ce ne este de folos și ce ne ajută să creștem? Nu s-ar cădea să cântărim, cu respect și recunoștință, ceea ce am primit, și să vedem ce ne face bine și ce nu? Iar ce ne dăunează să lăsăm în urma noastră, cu același respect și aceeași mulțumire?
E nevoie să înțelegem că, pentru a ne păstra echilibrul, vom avea nevoie să lucrăm pe mai multe planuri –
FIZIC, plin alimentație și tratament naturist (vom mai discuta despre susținerea naturistă)
EMOȚIONAL, prin descoperirea, recunoașterea, exprimarea și eliberarea emoțiilor
și SPIRITUAL, prin Sfintele Taine ale Bisericii
Multă lume mă întreabă cum poate începe acest proces de detoxifiere?
În primul rând, va trebui să înțelegem că vindecarea/schimbarea DUREAZĂ. Mult. Pentru că dacă ne-am trezi din boală sau orice altă suferință într-o stare de sănătate perfectă, situația ne-ar înnebuni, neștiind ce să facem cu sănătatea noastră. Contrastul ar fi prea mare. (Când ieși de la întuneric la lumină foarte puternică ai un discomfort foarte serios, după cum știm.) Pentru că mintea noastră, formată și ”întărită” într-o anumită formă, nu se poate schimba brusc – s-ar frânge, pur și simplu. E nevoie de multă răbdare și de perseverență. Totuși, dacă nu accelerăm prea tare ritmul, o luăm încet și hotărât, și facem fiecare schimbare CONȘTIENT, ceea ce vom face va rezista în timp, iar roadele vor fi de neprețuit.
ASTFEL, ALIMENTAR, DE LA O DIETĂ TRADIȚIONALĂ, PUTEM ÎNCEPE PRIN:
- introducerea primei mese de fructe, dimineața, pe stomacul gol (fructe alcaline, blânde – piersici, banane, caise dulci, pepeni – harbuz și zămos) fie consumate ca atare, fie ca smoothie (amestec la blender). Puteți consuma fără grijă doar fructe până la ora prânzului, veți susține minunat procesul de curățire inițiat de rinichi și vă veți bucura de mai multă limpezime a minții.
- introducere, în special în prima parte a zilei – până la 14-15 – a ceaiurilor de plante (pojarniță, mentă, gălbenele, tei, urzică, melisă, sovârv, ce avem la îndemână) și sucurilor proaspete de fructe (totuși, nu împreună cu mâncarea, ci la distanță de minim 1 oră)
- postul negru de 12-14 ore, chiar și zilnic – ADICĂ:
dacă am mâncat seara la ora 19, să nu mâncăm nimic până a doua zi dimineața la 7-8,
dacă am mâncat seara la 21 – să nu mâncăm până la 9 dimineața.
Personal mă simt cel mai bine dacă nu consum nimic (nici suc nici fructe) până la ora 12, la prânz.
- să începem treptat să combinăm corect alimentele:
-
PROTEINELE (carnea/puiul/peștele și tot ce are formă de ou – ouăle, fasolele, mazărea, lintea, năutul)
se consumă DOAR CU SALATĂ. ATÂT! Fără pâine/cartofi/orez, etc.
-
AMIDONOASELE (cartofii și toate cerealele – hrișcă, mei, porumb, orez)
se consumă DOAR CU SALATĂ sau legume coapte.
-
Fructele se consumă doar cu fructe sau în salată de legume și NICIDECUM după o masă gătită, căci vor fermenta și ne vor da disconfort!
-
Nu am scris despre zahăr/sare albă/grâu/lactate din motivele pe care le-am expus în primele două articole – sunt produse ce deteriorează serios organismul, deci vă îndemn, pe cât posibil, să le eliminați treptat din dietă, iar dacă totuși se mai întâmplă să mai consumați, să o faceți în varianta cea mai simplă a lor (de ex: pâine puțin prăjită, pentru a ușura eliminarea) și să le combinați cu multă salată.
Corpul are capacități de regenerare și vindecare extraordinare, dar ca să le poată activa, e nevoie să îi creăm condiții. ADICĂ:
-
ODIHNĂ SUFICIENTĂ (somn, cel puțin de la 22 seara, și 1-2 zile pe săptămână în care să nu fim ancorați în lucru, ca mintea, corpul și sufletul să se simtă libere)
-
O DIETĂ SIMPLĂ care nu va solicita prea mult digestia, ci va lăsa energie pentru VINDECARE.
(Încercați să vă gândiți la 8 sau chiar la 4 lucruri odată – veți reuși? Cum dar îi cerem stomacului să digere alimente din 4 grupe total diferite de alimente și organismului să mai facă și lucru și vindecare în același timp?)
De asemenea, e nevoie să ne documentăm mult, pentru a înțelege ce se întâmplă cu noi și ce putem schimba pentru a ne îmbunătăți starea. Să nu așteptăm doar ca altcineva să ne spună ce să facem și eventual să ne și vindece, ci să descoperim ÎN NOI uriașa putere de a ne reveni la starea de OM întreg ce se poate bucura de Viață. TOTUL se poate schimba în bine, în timp, cu răbdare și mici eforturi conștiente.
Câteva articole de inspirație, motivare și documentare:
http://www.centrulnatura.ro/evolutia-vindecarii/
http://www.centrulnatura.ro/articole/page/36/
Săptămână luminoasă doresc tuturor, cu bucurii și clarificări!
Doamne, ajută!
Cu mult drag,
Oltea
