…Ca să te rogi, trebuie să ai acest lucru în firea ta, pe care, desigur, trebuie să-l cultivi. Aşa cum ne îngrijim de sănătatea trupului nostru, tot la fel trebuie să avem grijă şi de sănătatea sufletului. Bine este să fim mereu bucuroşi. Când obişnuim să ne rugăm, primim har de la Hristos, şi chiar mai mult de atât. Dacă te rogi şi eşti trist, dacă nu ai dispoziţie înlăuntrul tău, ceva nu merge bine. Să vezi despre ce este vorba, să dai atenţie acestui lucru, fiindcă caracterul omului influenţează foarte mult viaţa duhovnicească.
Pentru ca să fie luminat de Sus iar faţa sa să strălucească de prezenţa Lui Hristos în el, creştinul, rugându-se, trebuie să fie atent să-şi trăiască viaţa după Legea Lui Dumnezeu.
Dacă vrea să se apropie de Dumnezeu, trebuie să vieţuiască ca atare. Trebuie să încerce să iasă din captivitatea firii umane josnice şi supusă păcatului, să se întrarmeze pe sine cu putere de Sus, să facă asceză, să se facă pe sine vas ales care să primească harisme dumnezeieşti. În afară de aceasta, să dorească să se curăţească de păcate, încredinţat fiind de ,,Cuvântul Adevărului” că acest lucru este posibil. Punându-şi toată voinţa în lucrare, cu ajutorul Lui Dumnezeu, va fi purtat către nepătimirea cea statornică, şi, mai mult decât atât, se va face, din ce în ce mai mult, asemănător Lui Dumnezeu.
Sursa: revista ,,Monahikí Ékfrasi” nr. 28, septembrie-octombrie 2008
www.pemptousia.ro
