Zice Sfânta Scriptură: „Unde s-a înmulțit păcatul, a prisosit harul”. Păcatele sunt bolile sufletului. Când ai o boală mergi la doctor și dacă dă Domnul, dacă priceperea doctorului e mare, dacă medicamentul e eficient și puterea ta fizică și morală e mare, te vindeci. Dar când ți-e frică de boală, ca o posibilitate iminentă, mergi la Biserică: aici vei primi încurajarea că boala e o încercare, că duhul din fiecare poate domina orice boală, că omul s-a născut sănătos, bolile sunt consecința vieții incoerente, nesănătoase și că doar redescoperirea vieții curate, de când erai copil, poate să determine o amânare a bolii, a durerii, a morții.
Apoi, dacă îți vindeci sufletul, trupul se vindecă de la sine. Sufletul e ca vinul într-un vas de lut. Dacă vinul e bun, interesul celorlalți pentru vasul în care se păstrează acesta sporește.
Adrian Alui Gheorghe, Cu părintele Iustin Pârvu despre moarte, jertfă și iubire, Editura Conta, Piatra Neamț, 2006, p. 68
