„Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă!” (Luca 6, 28). Să nu iasă din inima voastră blesteme, să nu credeţi în ele! Împliniţi porunca Domnului şi dăruiţi binecuvântări celor care vă blestemă (nu este făţărnicie, ci luptă, smerenie). Şi nu doar atât, ci spuneţi-i vrăjmaşului vostru cuvinte frumoase! Nu-l osândiţi, nu vorbiţi despre el dispreţuindu-l, jignindu-l, căci acest lucru nu este bun pentru sufletul vostru.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne sfătuieşte: „Nu folosi nicicând pentru vrăjmaşul tău cuvinte jignitoare, ci pomeneşte-i mereu numele, vrednicia ş.a. Cuvintele acestea vor fi cel mai bun medicament pentru rana sufletului, pentru că dacă gura ta îi rosteşte numele, atunci sufletul va urma gura, va fi învăţat de gură. Şi, încetul cu încetul, se va adapta din ceea ce aude, şi se va împăca cu vrăjmaşul lui” (Omilia I la David şi Saul).
De asemenea, este vrednic de consemnat ceea ce afirmă astăzi psihologia, afirmaţie pe care Sfântul Ioan Gură de Aur a făcut-o cu aproape 1600 de ani înainte: „Este interzis să spui chiar şi în glumă, de exemplu: «nu pot», pentru că din gură cuvântul trece în suflet şi devine «experienţă». Subconştientul crede ceea ce aude şi nu ceea ce este adevărat”.
Din Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Nu te mai suport! – Arta împăcării cu tine însuţi şi cu ceilalţi,Editura de Suflet, Bucureşti, 2011, p. 94-95
