Actualitate

Cuvintele pot fi cel mai bun medicament pentru rana sufletului

1

„Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă!” (Luca 6, 28). Să nu iasă din inima voastră blesteme, să nu credeţi în ele! Împliniţi porunca Domnului şi dăruiţi binecuvântări celor care vă blestemă (nu este făţărnicie, ci luptă, smerenie). Şi nu doar atât, ci spuneţi-i vrăjmaşului vostru cuvinte frumoase! Nu-l osândiţi, nu vorbiţi despre el dispreţuindu-l, jignindu-l, căci acest lucru nu este bun pentru sufletul vostru.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne sfătuieşte: „Nu folosi nicicând pentru vrăjmaşul tău cuvinte jignitoare, ci pomeneşte-i mereu numele, vrednicia ş.a. Cuvintele acestea vor fi cel mai bun medicament pentru rana sufletului, pentru că dacă gura ta îi rosteşte numele, atunci sufletul va urma gura, va fi învăţat de gură. Şi, încetul cu încetul, se va adapta din ceea ce aude, şi se va împăca cu vrăjmaşul lui” (Omilia I la David şi Saul).

De asemenea, este vrednic de consemnat ceea ce afirmă astăzi psihologia, afirmaţie pe care Sfântul Ioan Gură de Aur a făcut-o cu aproape 1600 de ani înainte: „Este interzis să spui chiar şi în glumă, de exemplu: «nu pot», pentru că din gură cuvântul trece în suflet şi devine «experienţă». Subconştientul crede ceea ce aude şi nu ceea ce este adevărat”.

Din Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Nu te mai suport! – Arta împăcării cu tine însuţi şi cu ceilalţi,Editura de Suflet, Bucureşti, 2011, p. 94-95


Articole Asemănătoare
180

Învierea lui Hristos este învierea noastră

Învierea lui Hristos este învierea noastră a celor ce zăceam jos, la pământ (…) Învierea și slava lui Hristos este, însă, precum s-a spus, slava noastră, care are loc, se face arătată și văzută nouă prin Învierea Lui întru noi; căci însușindu-Și o dată (prin Întrupare) cele ale noastre, cele pe care le face întru noi […]

Articole postate de același autor
4596

Iubeşte pe cel căzut şi păcătos, câtă nevoie are de tine!

Dumnezeu vrea de la noi bunătate, milostivire faţă de oamenii nefericiţi, slabi, faţă de cei căzuţi şi dispreţuiţi, chiar şi faţă de cei pe care s-ar părea că avem depline drepturi de a-i socoti lepădaţi: faţă de hoţi, de bandiţi, de curve, de ucigaşi. „Cum aşa”, veţi întreba, „suntem datori să îi iubim şi pe ăştia?” […]