„Acum toate s-au umplut de lumină:
și cerul și pământul și cele dedesubt.
Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos”
(Canonul Învierii, Cântarea a treia).
Har vouă, pace și bucurie de la Hristos Cel înviat din morți,
iar de la noi, arhierești binecuvântări,
dimpreună cu străvechiul salut:
Hristos a înviat!
Iubiți frați slujitori, Iubiți fraţi şi surori întru Hristos-Domnul,
Cu bucurie sfântă, cu pace în inimi și lumină în suflete, prăznuim din nou Învierea lui Hristos, minune mai presus de fire și pe care nu o putem pătrunde cu mintea, decât dacă urmăm îndemnul imnografului slujbei Învierii: „să ne curățim simțirile și să–L vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a Învierii”.
Ziua Învierii lui Iisus Hristos este ziua primului moment din viața omenirii, ziua învierii primului om care a deschis Raiul pentru toți fiii lui Adam. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat și S-a făcut Om pentru a-l îndumnezei pe om. Aceasta este ziua triumfului luminii asupra întunericului și a lui Dumnezeu asupra lui satan. El moare ridicat în sus. Moartea lui Iisus Hristos a însemnat victoria asupra morții.
Prin înviere Mântuitorul Hristos își legitimează învățătura, își explică minunile și își împlinește promisiunile. Învierea justifică totul, ea este actul dumnezeiesc ce cade perpendicular pe ceva ce a fost istorie, dându-i prin aceasta o nouă viață, transfigurată. Ea justifică noua învățătură și noua credință.
Învierea e temeiul logic al credinței. Ziua Învierii lui Iisus Hristos este ziua a opta, cu această zi începe o creație nouă, Începe Împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Fără învierea Domnului lumea aceasta ar fi pentru oricare dintre oameni un gest ratat al unui zeu neputincios.
Hristos a Înviat! Acest strigăt de lumină care spintecă întunericul vieții noastre pământești, este raza care dă sens și preț acestei vieți. De aceea, în această zi pe tot pământul se deschid toate altarele și cântă clopotele pentru cer și pentru pământ, încep toate liturghiile în care, pe toate altarele Bisericii lui Hristos se jertfește în mod real, cum S-a jertfit pe Golgota, și învie, cum a înviat a treia zi în Ierusalim.
Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este minunea și evenimentul unic în istorie care aparține atât trecutului, cât și prezentului. Hristos a înviat atunci, schimbând destinul întregii omeniri, iar noi trebuie să înviem astăzi în noi înșine ca o continuitate. Căci viața unui adevărat creștin este una întru Învierea lui Hristos, o viață de trăire a Evangheliei.
În această noapte, Mântuitorul ne cheamă să vestim tuturor că este viu, trăiește și ne împarte și nouă din această Viață.
Învierea Domnului, pe care o preamăresc nenumărate cântări bisericești, stă la temelia credinței creștine. „Căci dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința noastră”, spune Sfântul Apostol Pavel (cf. I Corinteni 15, 17). Nu ne putem numi creștini, dacă nu credem în Învierea Domnului prin care El a biruit moartea, cel mai mare dușman al omului.
Dacă Învierea Sa a schimbat mersul omenirii, de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, va intra şi în viaţa noastră să ne lumineze şi să meargă împreună cu noi. Învierea L-a adus pe Iisus într-o mai mare apropiere de oameni. El ne dă vestea Învierii în toate locurile unde trăim, unde mormântul a avut ultimul cuvânt şi unde pare că moartea a fost unica soluţie.
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Pentru Ortodoxie sărbătoarea Sfintelor Paşti este o icoană de lumină a bucuriei veşnice din Împărăţia cerurilor. Vechiul Testament a stat în aşteptarea Luminii Învierii lui Hristos, iar etapa actuală a existenţei stă în aşteptarea Luminii Parusiei, ambele date în arvuna Luminii Schimbării la Faţă, în una şi aceeaşi Lumină pe care Liturghia ortodoxă o împărtăşeşte ca dintr-un Tabor liturgic şi mărturisită bimilenar de experienţa creştină: „Am văzut Lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi.” Cuvântul lui Dumnezeu întrupat este „Lumina Lumii”, iar Evanghelia adusă în lume este lumina care a luminat, luminează și va lumina toate neamurile pământului, căci „poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit” (Matei 4, 16).
Adevărul că Iisus este Hristos – Fiul lui Dumnezeu, „Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel ce este de o ființă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut. Carele pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din Ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi” (Simbolul Credinței), este „Lumină spre descoperirea neamurilor” (Luca 2, 32) pământului, care s-au luminat și înnobilat prin Iisus Hristos, mărturisindu-L și primindu-L Domn și Împărat în veci.
Numai trăirea în lumină te face să te simți bine pentru că El este Lumina prin excelență, Lumina prin Sine din eternitate (Dumitru Stăniloae). Lumina, adevărul, viața, iubirea sunt în sensul lor creștin, ca stări adânci ale ființei noastre totale, lumina adevărată e viață, viața adevărată e lumină, căci lumina vieții e una cu bunătatea (Dumitru Stăniloae).
Lumânările pe care le ţinem acum în mâini au transformat întunericul în văpăi de lumină aşezate pe chipurile noastre. Mântuitorul Iisus Hristos este lumină pentru creaţie şi pentru istorie, căci în El sunt cuprinse toate raţiunile şi sensurile celor ce există şi prin El acestea primesc lumina înţelegerii, după expresia Sfântului Maxim Mărturisitorul.
Învierea devine pentru noi limpezimea, frumuseţea şi lumina feţelor noastre. Lumina Învierii lui Hristos străbate în toată frământarea veacurilor până în adâncul conștiinței și ne cheamă mereu la înnoirea vieții, la dragoste și credință, la împlinirea scopului nobil pe care îl avem în lume. Tocmai așa se numește și sărbătoarea ,,Luminatul praznic al Învierii Domnului” sau ,,Luminata zi a Învierii” toate sunt marcate de lumină și de viață.
Praznicul Învierii Domnului: credință și lumină
Zilele acestea trăim suferința umanității care trece prin această pandemie. Acum în vremurile acestea atât de delicate și complicate pentru noi oamenii, realizăm cât de fragili și limitați suntem. Umanitatea dispune de tehnologie foarte avansată, dar nu putem face față unei epidemii ca cea cu care ne confruntăm, bazându-ne doar pe propriile forțe scoțându-L pe Dumnezeu din lupta noastră cu boala. De aceea cred că Dumnezeu a îngăduit să ne mai retragem puțin din zgomotul lumii, să intrăm în intimitatea noastră și găsim timp de refugiu și rugăciune.
Omenirea și-a vândut sufletul, a uitat să iubească, să zâmbească, să dea dovadă de empatie, toleranță, înțelegere și mai ales iertare. Din toată nebunia asta vor apărea și lucruri bune. Poate mărețe! Moare o lume păcătoasă, pentru ca alta să se nască! Vremurile în care trăim ar trebui să ne motiveze să sporim credinţa, să sporim lumina şi bucuria unuia faţă de celălalt.
Dacă îngăduie această perioadă, înseamnă că credința noastră în momentul de față este pusă la cernere, este pusă la încercare. Omul modern, tot mai secularizat, izgonindu-L pe Dumnezeu din viața lui, L-a înlocuit cu nesăbuita mândrie de sine, cu încrederea că prin evoluția științei, a tehnologiei poate ignora intenționat rânduielile așezate de Dumnezeu în creație. Toate acestea îl poate face pe el, bietul creat, să decidă nu doar pentru sine, ci în numele Creatorului, chiar pentru întreaga creație.
Omule! trăiai în bine fiind înconjurat de plăcerile lumești și totuși L-ai scos pe Dumnezeu din viața ta spunând: tot ceea ce am, e realizat cu puterea mea, Nu există Dumnezeu!… Acum trecând prin greu, cârtești fiind supărat pe Dumnezeu, ponegrești pe slujitorii altarului și dorești închiderea bisericilor.
Învierea lui Hristos ne întărește credința și având această credință, vă îndemnăm să mergeți la casele dumneavoastră şi la cei dragi şi să le arătaţi tuturor că Domnul este viu şi vrea să învieze în noi. Nu puteți fi părtași la Învierea Domnului dacă nu participați la viața Bisericii. Învierea Domnului este, prin excelență, Sărbătoarea Luminii, a Luminii Preasfintei Treimi, a luminii necreate, neapuse și neapropiate, adusă în lume de Hristos – „Lumina lumii” (Ioan 8, 12) și Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, care „luminează pe tot omul ce vine în lume” (Ioan 1, 9).
Să facem așa ca bucuria Învierii să fie bucuria viitorului nostru, a familiilor noastre, împlinirea idealurilor noastre. Domnul cel înviat să fie pururea în ajutorul nostru la greu și la bine, la scârbă și bucurie, la cădere spre ridicare noastră a tuturor.
Fie-vă sărbătorile luminoase, paşnice şi pline de adevărul salutului pascal:
Hristos a înviat!
Al vostru către Hristos-Domnul rugător,
† PETRU
Prin harul lui Dumnezeu
EPISCOP DE UNGHENI ŞI NISPORENI
