Ca tânăr influenţat de ispita sexuală, cum pot să rămân cast, când cei din jur spun că sunt demodat?
Acuma eu zic că dacă ţii la partea asta numai ca la o modă sau la o nemodă, meriţi soarta să transpiri pentru castitatea ta. Dar când ai în gând că eşti bărbatul unic al unei femei unice şi că-n unicitatea aceasta stă prezenţa lui Hristos în mijlocul tău şi bucuria copiilor tăi…
Gândiţi-vă la voi ca la nişte viitori taţi şi viitoare mame. Nici nu vă trebuie altceva. Şi atunci, astfel împliniţi, lucrurile se schimbă un pic. Uitaţi-vă de exemplu la prietena voastră nu neapărat ca la o ispită. Unii chiar nasc ispita din orice, săracii, dacă au acolo un şurubel dezlegat de televizor, de radio, de hacker sau altele. Ideea este că dacă o înveşmântezi pe iubita ta în hainele mamei copiilor tăi, lucrurile se schimbă. Dacă-n ea vezi izvorul neamului tău pe mai departe, lucrurile se schimbă! Dacă-n ea vezi femeia care-ţi aduce bucuria întristării şi întristarea bucuriei, lucrurile se schimbă.
Şi invers! Sigur că te porţi cu tipul cum te taie capul, dacă el vorbeşte ca la uşa cortului. Eu nu-nţeleg – niciodată n-am înţeles – cum pot merge fetele lângă băieţi pe stradă şi aceştia să înjure şi ele să continue să meargă cu ei. Şi mai este altceva. Că bieţii băieţi sunt din ce în ce mai cuminţi, în schimb fetele, să te ferească Dumnezeu! C-a început la ele să apară limbariţa asta spurcată. Pentru că ele cred că aşa îşi manifestă masculinitatea de care au nevoie ca să acceadă în carieră. Că le este foarte important diplomatul şi cu ţinuta cât mai constant occidentală ca să dea gata pe cine ştie ce – mă ierta bărbaţii mai în vârstă -, cine ştie ce moşulică ce dă cu pixul la angajări şi zice: “O, de acum te angajez numai pentru că ai geantă din piele de crocodil!”
Haideţi să fim serioşi! Dacă aşa stau lucrurile, ne merităm soarta. Dar când vrem să fim ai lui Hristos, schimbăm macazul. Nu motivăm cu partea negativă a lucrurilor menţinerea noastră în castitate, în feciorie, mai bine zis. Mie castitate-mi sună tare prost la ureche. În feciorie, cine vrea să stea în feciorie, poate sta, pentru că asta-i starea naturală a omului până la urmă. Să ştii că-i mult mai greu să-ţi creşti copiii, decât să stai în feciorie. E mult mai greu să ai responsabilitatea unei familii, decât să stai liniştit acasă, să scrii, să citeşti, să te plimbi, să bei cafea, să te vorbeşti cu prietenele. Sigur că-i o singurătate periculoasă.
Fecioria aici are ispita. Fecioria te însingurează. Dar dacă ai o feciorie lucrătoare în numele lui Hristos, te comunici celuilalt şi mergi împreună cu celălalt mai departe. Dacă nu, pauză!
Poţi să fii, să ai o mie de prieteni în jur şi tu tot nu pricepi nimica. Ştiţi că am spus-o şi data trecută din Dan Ciachir, mie mi-a plăcut foarte mult ce scria în “Luciditate şi nostalgie”; spunea la un moment dat un lucru fantastic: omul de cultură nu poate fi decât ori isihast, ori haiduc…
Da, deci sunt cele două stări de care ai nevoie să mergi mai departe. Feciorelnic nu poţi să fii decât dacă eşti isihast sau haiduc, adică te impui cu forţă duhovnicească deasupra tuturor lucrurilor. Atunci când, eu vă spun, mie mi-a fost foarte greu să plec după Liturghie, nu acasă la soţie şi la copii, ci pe stradă. Mie mi-e aşa greu – Duminică ningea la Sibiu de rupeau norii. Credeţi-mă, eu habar n-am avut c-a nins, habar n-am avut. Atât de bine mi-era în altar, încât mi-am zis: Ce să caut eu pe stradă acuma?! Îmi venea să nu mă mai dezlipesc de acolo.
Ei, când te seduce aşa Hristos, măi tată, acolo-i taina fecioriei tale! Pentru că vedeţi, preoţia are până la urmă această dimensiune feciorelnică – a punerii la bătaie de dragul lui Hristos.
Când te laşi cuprins de misiunea pe care o ai, fecioria ta se măreşte şi trece de limitele fizice, limitele – hai să le zicem – metafizice. De aceea, alegeţi-vă un orizont mai înalt decât brâul vecinei de palier, urcaţi mai mult de fruntea ei şi vedeţi că dacă deasupra ei simţiţi mâna lui Dumnezeu, o să vă simţiţi mult mai în siguranţă cu virginitatea.
