Simplu: să-ți bagi mințile în cap!
Ai văzut de ce nu ai rugăciunea minții? Pentru că ai mintea ocupată. Încearcă așa: când n-ai nimic de judecat, spune: Doamne miluiește. Când ai de judecat, fă o pauză și judecă, și apoi zi: Doamne, acum am terminat de judecat, sărut mâna, sper că ai luat aminte la cele descoperite de mine și începe iar să te rogi.
Oameni buni, rugăciunea minții este o lucrare a minții, dar noi nu avem minte. Mintea despre care vorbim noi, ne minte. Asta nu e minte, ce folosim noi din ea: rațiunea, gândurile. Cine dintre noi gândește? De câteva ori pe zi gândim, în rest, suntem gândiți de gândurile noastre. Ne gândește nu știu cine, și-ntr-o parte și în alta, zboară gândurile… „mi-au venit zeci de gânduri“, zicem noi. De unde ne-au venit? Cine gândește în noi? Să ne oprim și să ne dăm seama. Să ne așezăm cinci minute, un sfert de oră, o jumătate de oră, și să fim martorii minții noastre. Să ne golim mintea de orice grijă și s-o ascultăm cum zice Tatăl nostru, sau Doamne Iisuse… Și când vă duceți la slujbă, la orice slujbă, ascultați de parcă ar vorbi Domnul, de parcă după ce se va termina slujba va veni Domnul, de parcă vă vede Dumnezeu. Atunci vom avea și noi răbdare să stăm la Biserică și vom vedea că nu stăm degeaba!
Să luăm aminte!
Maica Siluana Vlad
maicasiluana.blogspot.com
