Mulți s-au lăsat de fumat rostind cât mai des doar: „Doamne, iartă-mă!”, „Doamne, miluiește-mă!”. Prin rostirea acestor scurte rugăciuni, în special în timpul când vrem să aprindem țigara, ni se deșteaptă conștiința, care ne mustră pentru răul săvârșit. Pentru că țigara rămâne a fi un drog care ne face rău atât nouă, cât și celor din jur.
În Duminica Slăbănogului mă gândeam: ce ne lipsește nouă, oamenilor de astăzi, slabi în atâtea lucruri mari și mărunte? Dacă ne raportăm la neputinciosul de la scăldătoarea Vitezda, care timp de 38 de ani aștepta și nădăjduia în vindecarea miraculoasă, ne lipsesc încrederea, smerenia, răbdarea fără cârtire… O viață să fii imobilizat, ce poate fi […]
