Cum depăşim singurătatea?

64

Ce face un om dacă rămâne singur şi cum depăşeşte singurătatea?

– Eu am văzut aici nişte oameni care şi-au depăşit cu bine singurătatea [arată spre călugări care şedeau în rândul din faţă]. Cum s-o depăşească?

Oamenii toţi se nasc cumva singuri, dacă nu-L dobândeşti pe Hristos, zadarnic ești cu oamenii, dar cea mai sigură cale de a te întâlni cu Hristos este, totuşi, de a rămâne singur.Rugați-vă la Dumnezeu, împăcaţi-vă cu El şi nu uitați că Dumnezeu, înainte de a fi noi neînţeleşi, a fost El neînţeles, înainte de a fi noi singuri, a rămas El singur, părăsit pe cruce. Se spune că noi pătimim mai puţin decât El şi mai puţin simţim toate suferinţele. Să ştiţi că a fost cineva până la noi care a trecut prin stările astea, pentru că „în toate fiind ispitit – spune Apostolul Pavel poate şi pe noi să ne înţeleagă”.

Gândiţi-vă mai mult la acest Dumnezeu minunat al nostru, la acest Hristos. Şi cred că o să vă dispară singurătatea; singurătatea este o stare, nu este o realitate fizică. Deci, gândiţi-vă mai mult la acest Hristos.

Din Savatie Baștovoi, Două conferințe despre curaj și libertate în ortodoxie și alte întrebări fără rânduială, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, p. 106

 


Articole Asemănătoare
366

Duhul gândului smerit dăruiește-l, Doamne, slugii Tale!

Amintiți-vă că porunca despre smerenie este prima poruncă a Fericirilor – iar de vreme ce este prima este și cea mai însemnată. Ați auzit vreodată cuvântul vestit de Dumnezeu prin Proorocul Isaia: Așa zice Domnul, a Cărui locuință este veșnică și al Cărui nume este sfânt: „Sălășluiesc într-un loc înalt și sfânt și sunt cu […]

Articole postate de același autor
2700

Pelerinaj pedestru la hramul de vară al Mănăstirii Călărășeuca

La 19 august 2016, de praznicul Schimbării la Față, iarăși am scris un rînd în istoria pelerinajelor în Țara de Sus. În această mare sărbătoare, cu inimile pline de bucurie și cu binecuvîntarea Prea Sfințitului Nicodim, pas cu pas atingeam imaginar meleagurile mănăstirii Călărășeuca. Soarele cu razele sale ne mîngîia trupurile, iar preoții la rîndul lor sufletele. […]