Actualitate

Cum depăşim singurătatea?

122

Ce face un om dacă rămâne singur şi cum depăşeşte singurătatea?

– Eu am văzut aici nişte oameni care şi-au depăşit cu bine singurătatea [arată spre călugări care şedeau în rândul din faţă]. Cum s-o depăşească?

Oamenii toţi se nasc cumva singuri, dacă nu-L dobândeşti pe Hristos, zadarnic ești cu oamenii, dar cea mai sigură cale de a te întâlni cu Hristos este, totuşi, de a rămâne singur.Rugați-vă la Dumnezeu, împăcaţi-vă cu El şi nu uitați că Dumnezeu, înainte de a fi noi neînţeleşi, a fost El neînţeles, înainte de a fi noi singuri, a rămas El singur, părăsit pe cruce. Se spune că noi pătimim mai puţin decât El şi mai puţin simţim toate suferinţele. Să ştiţi că a fost cineva până la noi care a trecut prin stările astea, pentru că „în toate fiind ispitit – spune Apostolul Pavel poate şi pe noi să ne înţeleagă”.

Gândiţi-vă mai mult la acest Dumnezeu minunat al nostru, la acest Hristos. Şi cred că o să vă dispară singurătatea; singurătatea este o stare, nu este o realitate fizică. Deci, gândiţi-vă mai mult la acest Hristos.

Din Savatie Baștovoi, Două conferințe despre curaj și libertate în ortodoxie și alte întrebări fără rânduială, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, p. 106

 


Articole Asemănătoare
275

Să-I mulţumim şi să-L slăvim!

Trebuie să ne lăsăm pe noi înşine în alb proniei dumnezeieşti, voii dumnezeieşti şi Dumnezeu Se va îngriji de noi. Un monah s-a dus într-o după amiază să citească vecernia pe un vârf de munte. Pe drum a găsit o ciupercă albă şi a mulţumit lui Dumnezeu pentru acea aflare rară. La întoarcere ar fi […]

Articole postate de același autor
11

Porumbeii

„Au fost odată, începu părintele Fotis, doi vânzători de păsări care s-au urcat pe un munte și și-au pus capcanele acolo. Le-au întins şi-au plecat, iar când au venit a doua zi dimineaţa, ce să vadă!? Capcanele erau pline de porumbei sălbatici. Bietele păsări se zbăteau deznădăjduite încercând să scape, dar ochiurile plaselor erau foarte mici. În cele din urmă, porumbeii se ghemuiseră unul într-altul şi stăteau aşa, tremurând. -„Sunt numai oase şi piele, prăpădiţii! spuse […]