Actualitate

Imaginația–“pod al dracilor” care împiedică rugăciunea curată

Cu blândeţea dobândim pe oameni, iar cu smerenia alungăm pe diavoli

302

– Spuneţi-mi ceva despre blândeţea şi smerenia Domnului.

– Despre aceste două virtuţi ne grăieşte Însuşi Hristos, zicând: „Învăţaţi-vă de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29). Iar la fericiri, zice Domnul: „Fericiţi cei săraci (smeriţi) cu duhul, că acelora este împărăţia cerurilor” şi mai departe zice: „Fericiţi cei blânzi că aceia vor moşteni pământul” (Matei 5, 5). Prin aceste două fericiri, Mântuitorul ne spune că cei smeriţi şi blânzi la inimă moştenesc atât pământul cât şi împărăţia cerurilor, adică atât bunătăţile şi fericirea vieţii pământeşti, cât şi fericirea vieţii veşnice, pentru că pe cei blânzi şi smeriţi toată lumea îi iubeşte, îi respectă, îi ascultă şi se foloseşte de ei. Cea mai uşoară cale de mântuire este cea a celor blânzi şi smeriţi cu inima. Cu blândeţea dobândim pe oameni, iar cu smerenia alungăm pe diavoli şi chemăm în ajutorul nostru pe îngeri. Cei blânzi şi smeriţi cu inima au mai puţine ispite în viaţa aceasta, adică „află odihnă sufletelor lor”, pentru că prin blândeţe îmblânzesc şi câştigă dragostea tuturor oamenilor, iar prin smerenie ard pe diavoli şi îi alungă departe de ei.

Spun Sfinţii Părinţi că blândeţea stă între mânie şi dragoste. Apoi adaugă: „Blândeţea să nu te ducă până la laşitate; nici dragostea să nu te ducă până la nepăsare”. Deci, trebuie să folosim cu grijă blândeţea, care stă totdeauna la mijloc, între mânie şi dragoste. Nici atât de blânzi încât să se hulească Evanghelia şi numele lui Dumnezeu înaintea noastră din pricina dragostei; nici cu totul aspri şi neînduplecaţi, încât să pornim spre mânie şi răzbunare pe aproapele nostru. Iar despre smerenie spun Sfinţii Părinţi că este haina lui Hristos, pentru că a luat trup omenesc pentru mântuirea noastră. Hristos a primit în trup patimile firii neprihănitoare, ca foamea, setea, durerea, oboseala. Iar patimile firii păcătoase, adică păcatele, nu le-a primit Hristos.

Din Arhimandrit Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 5, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, p. 56-57


Articole Asemănătoare
19

Cum ne putem reîntoarce la Hristos?

Este foarte important să plecăm în această călătorie de la gândul curat că Dumnezeu nu este un contabil, un tiran, un aspru judecător care pedepsește și împarte dreptatea. Dumnezeu este iubirea care topește tot întunericul lăuntric, aduce pace, bucurie și lumină, dar mai ales nu refuză nimănui nimic. Hristos invită la iubire deoarece judecata lui […]

Articole postate de același autor
5954

Româncă de 20 de ani din Italia, martiră. A fost ucisă după ce a refuzat să facă avort

Curajul unei tinere de 20 de ani de a lupta pentru viața copilului ei impresionează o lume întreagă. Irina, o tânără de 20 de ani originară din Republica Moldova, a fost hotărâtă să păstreze sarcina în ciuda presiunilor repetate ale prietenului ei, Mihai Savciuc. În cele din urmă, văzât că presiunile nu duc nicăieri, tânărul […]