Credința adâncă a Părintelui Efrem Katunakiotul

Credința adâncă a Părintelui Efrem Katunakiotul

5725

Iubiții mei frați, trebuie să vă spun: suntem slabi în credință. Nu avem acea credință puternică, așa cum am văzut la Bătrânul Efrem Katunakiotul.

Acesta, cândva, a avut o suferință trupească. Îi apăruse o eczemă pe piciorul stâng, iar această eczemă s-a tot întins, s-a tot întins, până i-a acoperit tot spatele. Ajunsese să aibă spatele plin de răni și avea dureri: nu putea nici să ia o cămașă pe el. Și au venit în vizită doi medici de la Atena, de la spitalul ,,Ippokráteio”. Când l-au văzut, i-au spus: ,,Gheronda, trebuie numaidecât să te ducem la un spital, la Tesalonic sau la Atena. Aici nu se poate să te vindeci, trebuie să mergi la spital și să ai parte de îngrijire”. Când a auzit acest lucru, Bătrânul Efrem s-a întristat foarte mult. Nu ieșise niciodată din Sfântul Munte, și nu vroia să iasă nici atunci. Nu știa ce să facă. A mers la bătrânul lui, iar acela i-a spus: ,,Vei merge. Chiar acum, luni, vei merge la spital”. Vedeți? A făcut ascultare. Chiar dacă i-a părut rău, într-o primă fază, mai apoi, a înțeles pe deplin că ascultarea este mai mare decât toate. Dar, ce ne spune mai departe?

Am mers la icoana Maicii Domnului și am îngenuncheat în fața icoanei și m-am rugat: Maica Domnului, tu o să mă vindeci! Unde să caut eu vindecare? La medicii de la spital? Tu trebuie să mă vindeci! Tu mi-ai făgăduit că o să ai grijă de noi, monahii. Vreau să mă faci bine, să mă vindeci. Nu vreau să ies din Munte și să mă caut la doctori. Tu ești vindecătoarea noastră! Și am stat și m-am rugat acolo, cu capul la pământ.

După ce s-a rugat, s-a ridicat și s-a îndreptat spre chilia lui, care era foarte aproape de biserică. Numai ce a făcut câțiva pași, a simțit că rănile nu îl mai usturau. Când s-a uitat mai bine, a văzut că se vindecase cu totul: rănile se închiseseră. Cum s-a întâmplat acest lucru? Credința, credința și îndrăzneala pe care a avut-o atunci când a plecat genunchii și s-a rugat Maicii Domnului l-au vindecat. Iar Panaghia (Preasfânta) nu s-a lăsat prea mult rugată și a făcut minunea. Pentru că Maica Domnului face mereu minuni cu noi…

sursa pemptousia.ro/


Articole Asemănătoare
182

Hristos voieşte să ne unim cu El şi aşteaptă afară de uşa sufletului nostru

Fericitul Augustin scrie undeva că meditaţiile îl preocupau, şi se încurca în discuţii. Vedeţi, aici discuta „omul cel vechi” cu „cel nou”, cu omul cel în Hristos. Discuta. Mie nu-mi place să discut cu omul cel vechi. Adică, mă trage pe la spate de rasă, dar îndată întind mâinile către Hristos şi astfel îl dispreţuiesc prin […]

Articole postate de același autor
630

Când mă chemi vin, dar când te chem vii?

Dacă vreodată ţi se umplu obrajii de lacrimi şi ai nevoie de cineva care să te asculte, te rog să-mi spui. Nu ştiu dacă voi reuşi, dar îţi promit că voi face tot posibilul să îţi smulg un zâmbet şi să-ţi picur puţină linişte în suflet. Ştiu că lacrimile sunt mai uşoare în doi… Dacă […]