În viața fiecăruia dintre noi sunt momente când ne este încercată credința. Atunci când cursul liniștit al vieții nu ne este tulburat de încercări și ispite, când cu ușurință depășim problemele cotidiene, suntem de parcă amorțiți duhovnicește. nu prea ne rugăm, nu prea tânjim nici după cele sfinte. Dar imediat ce se întâmplă o nenorocire, învățăm și ce e rugăciuea adevărată, și înțelegem că nu există pe acest pământ lucruri imposibile pentru Dumnezeu. Cu atât mai mult aceasta se adeverește dacă viața noastră este afectată de o boală cumplită. O boală care poate spulbera orice speranță de a mai realiza ceva în această viață, de a mai prinde încă o vară însorită, de a-ți vedea copii aranjați la casele lor...
Anume atunci putem înțelege dacă avem sau nu credință. Dacă credem cu adevărat că Bunul Dumenzeu le va rândui toate spre binele nostru sau ne vom lăsa pradă deznădejdii și cârtirii. Un părinte a fost întrebat despre ce pondere are credința într-o vindecare, el a răspuns: Mare! Mare, Mare! Ştiţi ce a spus Mântuitorul: „Cine crede cu putere, orice va crede se va întâmpla”.
Anume despre așa o credință este și povestirea pe care vreau să v-o prezint.
Într-o zi, unui medic i s-a adresat o femeie care l-a rugat să o interneze pe mama sa care avea probleme cu vezica biliară.
– Doctore, am venit împreună cu mama mea. Vă rugăm să o vedeți și să-i vindecați vezica biliară!
Iar mama acestei femei era un om foarte credincios.
Medicul a operat-o, însă în timpul operației a relevat o tumoare cu metastaze. El și-a dat seama că femeia nu mai poate fi vindecată, și i-a spus fiicei sale:
– Îmi pare rău, dar trebuie sincer să recunosc că mama dumneavoastră nu mai poate fi vindecată. Acum, după intervenție vezica biliară e în ordine, dar am depistat o tumoră cu metastaze. Este imposibil să se vindece. Ea va muri în curând.
Fiica bolnavei i-a răspuns:
– Doctore, vreau să vă cer doar un singur lucru. Nu trebuie să-i spuneți nimic mamei mele! este suficient că eu cunosc adevărul. Nu o lipsiți de speranță. Lăsți-o să credă că operațiunea a avut succes și problema s-a rezolvat. Oricum va muri în curând.
Medicul a căzut de acord.
- Bine, atunci vă puteți lua mama acasă, pe răspunderea dumneavoastră.
Au trecut câteva luni. Această femeie bolnavă a venit din nou la spital pentru reexaminare. Când a vzăut-o medicul în holul spitalului, a crezut că e o stafie. Oare nu trebuia de mult timp să moară? El a salutat femeia și a întrebat-o:
– Cum vă simțiți? Și ce faceți aici?
– Doctore, sunteți mirat? Da, sunt eu! Știți, după acea intervenție chirurgicală din anul trecut, am devenit atât de optimistă, eram atât de bucuroasă și am început să-i mulțumesc lui Dumnezeu. Și de atunci nu mai am probleme de sănătate.
Investigațiile înfăptuite au confirnat că femeia s-a vindecat complet.
Lozan Natalia
