Tinerii zilelor noastre se simt jigniţi de orice gest care ar putea fi interpretat ca agresiv, nu suportă criticile nimănui, chiar dacă acestea sunt constructive.
“Fulgii de nea” sunt copiii născuţi după anul 2000, în plin avânt al consumerismului.
Părinţii au avut mereu grijă de ei, să nu ducă lipsă de nimic, să-i ferească de neplăcerile prin care au trecut ei înşişi în copilărie.
"Nu doar în România, ci la nivel internaţional există această tendinţă de supraprotecţie a copiilor care, planificată şi perpetuată, a dat naştere acestei generaţii de copii cărora le lipseşte acea autoritate parentală corect înţeleasă şi la fel de corect aplicată", explică psihologul Mihaela Horumbă.
Cheia la gât este pentru ei o legendă. Azi au bone sau programe de bună dispoziţie plătite de părinţi.
La adăpost de toate greutăţile vieţii, adolescenţii manifestă o sensibilitate exagerată şi dificultăţi majore în gestionarea emoţiilor.
Mihaela Horumbă: "Ce înseamnă supraprotecţia? Înseamnă că faci în locul copilului tău ceea ce el ar putea face. Mesajul psihologic pe care îl transmit este: tu nu eşti în stare să faci singur pentru tine lucrurile astea. Deşi ai toate abilităţile biologice cognitive. Este sindromul neputinţei învăţate".
Părinţii îşi întind, practic, singuri o capcană. Încearcă să fie protectivi în primii ani de viaţă ai copiilor lor, iar apoi nu mai reuşesc să-i determine să gândească şi să acţioneze singuri.
Psihologul Mihaela Horumbă a atras atenţia că sunt aduse de pseudospecialişti metode de “fake parenting”, în care părinţilor le-au fost prezentate jumătăţi de adevăr.
“Să-ţi creşti copilul liber. Toată lumea vrea acest lucru. Însă nu li s-a spus sau nu s-a înţeles faptul că vorbim de o libertate emoţională şi, în niciun caz, o libertate în care să-l las pe copilul meu să facă ce vrea. Am ajuns să confundăm proasta creştere cu leadership-ul. Am ajuns să confundăm dorinţele cu nevoile copilului”, a exemplificat Mihaela Horumbă.
Care sunt soluţiile pentru toate aceste probleme?
Să înţelegem că a ne exprima iubirea înseamnă, de fapt, a le asigura copiilor trei componente esenţiale: autonomia, rezilienţa – să-i lăsăm să aibă consecinţele propriilor decizii - şi să le oferim sentimentul de competenţă – să-i lăsăm pe copii să se implice în treburile administrative, gospodăreşti, să-i conectăm cu viaţa reală.
“Noi tot timpul le punem un covor roşu în faţă şi-i pregătim pentru o lume care nu există. De aici depresiile, sinuciderile au crescut”, a explicat psihologul.
sursa tvrmoldova.md
