Actualitate

Cel mai bun start pentru o căsnicie fericită

161

Mulți consideră că perechea trebuie neapărat să înceapă să trăiască împreună înaintea căsătoriei, însă eu știu familii ce s-au format în cu totul alt mod, cu condiția, în primul rând, ca omul să fie gata să rezolve cu adevărat, o dată pentru totdeauna, problema relației cu omul iubit, așa cum îi spune inima, iar în al doilea rând – când se pregătește pentru această relație în mod serios și se „păstrează” în toate sensurile cuvântului.

Castitatea, virginitatea nu sunt deloc concepte pur fiziologice, ci sunt în primul rând o stare a inimii, care duce la o anumită stare fizică. Este rău dacă cineva nu se îngrijește, nu face duș și nu se spală pe dinți zilnic. La fel și aici. Mergând la o scurtă întâlnire, ne străduim să arătăm bine, să mirosim frumos. Nu merită oare să avem grijă ca sufletul nostru să fie curat și „parfumat” atunci când intrăm într-o relație ce trebuie să țină toată viața?

Conceptele de virginitate și castitate se aplică și la bărbați, și la femei, deși în această problemă există, indiscutabil, un anumit șovinism masculin. Dacă vrei să împarți fericirea cu celălalt, dacă vrei ca această fericire să fie deplină, intră în această relație curat, fiindcă altfel nu va mai fi deplinătate, ceva va fi stricat.

(Vladimir Gurbolikov, jurnalist)

Din Dmitrii Semenik, Dragostea adevărată: taina dragostei, înainte și după căsătorie, Editura Sophia, București, 2012, p. 82-83


Articole Asemănătoare
249

Să nu vă chinuie problema alegerii între căsătorie şi celibat

Eram un grup de vreo şase-şapte prieteni – pe atunci, toţi necăsătoriţi – şi şedeam, într-o seară, sub un molid, ascultându-l pe Părintele: – Să nu vă chinuie problema alegerii între căsătorie şi celibat. Uneori fiind zile când simţiţi dorinţe sufleteşti şi trupeşti pentru căsătorie, iar alteori aceste dorinţe scad în intensitate fiindcă simţiţi dorinţe […]

Articole postate de același autor
827

Filosofia certurilor din familie

Filosofia certurilor din familie: adeseori, certurile provin din reproşurile soţiei, pe care soţul le suportă cu greutate, chiar dacă reproşurile acestea sunt îndreptăţite (orgoliul). Trebuie să înţelegem de unde vin reproşurile: adeseori, ele vin din dorinţa soţiei de a-l vedea pe soţ mai bun decât este el de fapt, dintr-o exigenţă sporită faţă de el, […]