Împopoţănările de acum sunt o boală relativ nouă, dar veche totodată. Cine se ascunde în spatele aurăriei, decât cel care simte că pe dinăuntru nu are nimic! Eu n-am văzut fete simple şi curate împopoţănându-se.
Părintele Vasile Mihoc avea o vorbă pe când noi eram studenţi şi ironiza un pic, şfichiuia pe tantile care se cam boiau, spunând :”Ce recunoaşte o femeie când se boieşte? Că-i urâtă …” Şi noi râdeam. „Păi da – zicea el – , ce spune o femeie când se machiază? Cică mă fac frumoasă! Asta înseamnă că e urâtă foc!”
Deci ea încearcă să-şi ascundă o urâciune, o urâţie. Aurul cu care unii mai zbenguie prin biserică ascunde de fapt o mare sărăcie de caracter; o mare sărăcie de cunoaştere a lui Dumnezeu. Şi ca să spun cinstit, o mare debilitate sufletească. Nu vă închipuiţi că nu se vede, ca preot, cine-ţi intră în biserică la slujit! Dacă i-ai şi spovedit ai ocazia să faci o discuţie aşa mai amplă, pentru că le atragi atenţia din spovadă să renuţe la tot felul de briz-brizuri….
