Un călugăr a venit odată la duhovnicul său şi i-a spus:
– Părinte, de câte ori vin la tine, mă mărturisesc şi îmi plâng păcatele, primesc de la tine sfaturi pentru îndreptare, dar nu mă pot schimba. Ce folos mai pot avea că vin la tine, dacă oricum cad în aceleaşi păcate?
Părintele i-a răspuns:
– Fiul meu, ia două ulcioraşe de lut – unul cu miere, iar celălalt să fie gol.
Călugărul aşa şi făcu.
– Și acum, – i-a spus părintele său, -toarnă de mai multe ori mierea din unul în altul.
Ucenicul din nou l-a ascultat.
– Acum, fiul meu, uită-te la vasul gol și miroase-l.
Călugărul l-a mirosit și a spus:
– Părinte, vasul gol miroase a miere, și acolo, la fundul său a rămas un pic de miere.
– Uite aşa şi învăţăturile mele sunt depozitate în sufletul tău. Dacă vei dobândi de dragul lui Hristos cel puțin o parte din virtuţi, Dumnezeu prin mila Sa va umple ceea ce-ţi lipseşte și va salva sufletul tău pentru viaţa veşnică. Cum o gospodină nu ţine boabe de piper într-o oală care miroase a miere, aşa şi Dumnezeu nu te va îndepărta dacă vei sădi în sufletul tău un început bun.
