Actualitate

Ce ai cu noi Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să scoți demonii și să ne strici petrecerea?

4056

Ce ai cu noi Iisuse Nazarinene? (LUCA 4,34)

S-au dus vremurile acelea, când demonii rosteau înfricoșați aceste cuvinte...

Acum, nu demonii, ci creștinii le spun.
Botezați și apoi, imediat înfiați de o cultură antihristică, creștinii contemporani se simt mereu strâmtorați și agasați de Iisus Hristos. Toate sunt bune în creștinism, dar fără El. Bun este Crăciunul, bune colindele și serbările, bune mesele și darurile, bune pomenile și vizitele la orfelinate... Privind la tot ce face el de Crăciun, creștinul contemporan, ca și Ziditorul lumii altădată, își poate spune în sine: Si privind la toate câte le-am făcut de Crăciun, le socotesc bune foarte....

Numai Iisus de n-ar veni. Căci El are nefericitul obicei de a da la o parte staniolul de pe viața noastră, folia de aluminiu în care curvia se păstrează caldă ca iubirea....
 Si, mai ales, are catastrofalul obicei, de a scoate demonii. Iar, fără demoni, petrecerile de Crăciun își pierd tot farmecul, antrenul, strălucirea. S-ar stinge ca un fum toată fugăreală prin supermarketuri din ajun. Toată turma asta de porci care se prăvălește în iad pe panta consumismului, ar redeveni oameni care, de bucuria de a se întâlni, ar uita de listele interminabile din buzunare. Ar înlocui listele de cumpărături, cu pomelnice. Ar împuțina felurile de mâncare de pe mese și ar înmulți invitații din inimile lor. Cu Iisus, stai cu un pahar de vin toată noaptea, caci oamenii nu se mai satură să se privească și să își vorbească, în pacea pe care prezența lui Iisus o face dulce și nesfârșită... Căci Iisus nu înmulțește vinul, ci dragostea. Si acolo unde oamenii se îmbată de dragoste, nu mai e nevoie de mult vin....
Deci: Ce ai cu noi Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să scoți demonii și să ne strici petrecerea? Nu știi că Te-am vândut pentru "masa de Crăciun" de fiecare zi, pe "drepturile omului" și pe pacea pe care ne-o garantează toleranța noastră față de păcat și lepădarea de sfinții închisorilor?

Pe mesele creștinilor din Europa nu e carne de porc și vin, ci carnea și sângele creștinilor din Siria și Africa, China și America. Sângele și carnea celor care preferă să facă Crăciunul cu Iisus, nu cu asasinii Lui și ai creștinilor.... 

***

De la un capăt la altul, viața e o problemă de respirație.
 
Cuvintele și faptele sunt expirația duhului pe care îl inspiri....
 
La Judecata vom vedea duhul căruia i-am slujit. Si îl vom urma în veșnicie....
 
De aceea, întrebarea esențială și permanentă, pusă tuturor gândurilor, cuvintelor și faptelor noastre este: ALE CĂRUI DUH SUNT? 
 
Singura libertate adevărată este cea dăruită de o fărâmă de credință în Hristos: libertatea de a te detașa de tine însuți cât să-ți poți vedea și judeca faptele, cuvintele și gândurile...
 
Aceasta libertate nu o are omul care aparține integral acestei lumi... Duhul din el, duhul turmei de porci care se prăvălește tot mai accelerat în Abis, respinge organic libertatea de conștiință.
 
De aceea, seculariștii sunt, fundamental dușmanii libertății de conștiință.
 
Libertatea de conștiință există și nu poate exista decât prin Hristos. Pentru că ea presupune capacitatea de a-ți judeca viața. Toți oamenii fărădelegii resping acest har. I-ar împiedica să se autodistrugă.
 
sursa corortodox.blogspot.com

Articole Asemănătoare
11

Cea mai ucigătoare călcare de poruncă este judecarea aproapelui

Următoarea ușă a bucuriei este să-L mănânci și să-L bei pe Domnul, adică Sfânta Împărtășanie. Pentru că nimeni nu se poate bucura dacă e mort. N-am văzut un mort bucurându-se. Sunt senini așa la față, dar nu se bucură. Sufletul lor, probabil că e viu și se bucură, dar trupul lor nu mărturisește asta pentru […]

Articole postate de același autor
3343

Biserica şi statul – Schiță radiogragfică pe marginea unui parcurs

Revenirea la normalitate în raporturile dintre Stat şi Biserică a fost şi este încă, la mai bine de două decenii, un deziderat în calea realizării cărora stau nu numai piedici exterioare, ci şi propriile nesiguranţe. Este motivul pentru care dezbaterea asupra posibilului model al relaţiilor Bisericii cu statul post-modern, cu aspiraţiile sale la valorile comune […]