De neimaginat Eminescu fără de cuvinte Copac făr-de rădăcini Catedrală fără sfinţi   De neimaginat Eminescu fără poezie Foc fără flacără Rândunică tristă   De neimaginat Eminescu fără România Casă fără acoperiş Mireasă murdară   De neimaginat Cuvintele, Poezia şi România lui Eminescu Fără Dumnezeu

La Bistrița, în cuprinsuri de slavă moldave, Unde răsuflarea grea a munților Boltește catedrale vaste de liniște, Iar văpăile dimineților luminează dinspre obârșii, Codrii, în armuri încărunțite De nesomnul și duruitul veacurilor, Stau rezemați în săbiile înțelepciunii. Și din bronzul sunător al frunzelor Bat clopotele aducerilor aminte. Pentru ca înțelegerea și bunătatea Să lege în […]

Bătrânețea este o taină pentru cel ce o înțelege Prin ea Dumnezeu nălbește sufletul de făr’delege. Ce frumoasă-i bătrânețea, plină e de amintiri, Ea ne curățește mintea de mulțimi de poticniri. Ce frumoasă-i bătrânețea, cu ce o voi compara, Căci în ea aduni recolta faptelor din viața ta, Care le-ai lucrat în viață cât putere […]

Un strigăt mocnit clocoteşte în tânjirea adâncurilor. Şi aşteaptă la uşa inimilor să fie auzit: „Care-i sensul faptului de a fi? Care-i menirea?” Întrebarea aşteaptă la răspântii, să-şi afle întrebătorul care s-o culeagă ca pe o floare rară, s-o pună la inimă, să caute, să se frământe, să se zbată şi să aştepte, mai ales […]

„Fă‑ţi haină pentru suflet, că‑i e greu…Mulţi oameni umblă îmbrăcaţi în rău:Unul cu şal din nepăsare împietrită,Altul în frac din răutate otrăvită, Din linguşire‑şi face rochie cineva,Iar răzbunarea e cămaşa altuia.Tu haină fă‑ţi din simplitate şi din milă, fără teamă,Chiar dacă nu‑s la modă şi nu‑s băgate‑n seamă. De ce să porţi un strai cu […]

Doar femeia poate, când bărbatul vine tulburat, să-l potolească, să-i aducă liniştea, să-i depărteze din suflet grijile cele închipuite, cugetele de mânie, şi să-l trimită iarăşi la treburile lui despovărat de cele rele – ducând cu el cele bune câştigate acasă. Nimeni nu are o putere mai mare întru a desăvârşi un bărbat şi a-i […]

Smerenia spinările ne-ndoaie Păşind peste prag de biserică! Odată ieşiţi, mândria ne-nfoaie Smerenia noastră e apă de ploaie… Suntem creştini de duminică! Ne salutăm în chip evlavios Doar când intrăm în biserică! Odată ieşiţi – evlavia jos! Masca virtuţii se-ntoarce pe dos… Suntem creştini de duminică! Ne cerem iertare, ne îmbrăţişăm, Cu toţi suntem fraţi […]

O lăcomie crâncenă, nebună. Adună, omule, adună, Căzneşte, fură, surpă şi omoară, Îţi trebuiesc putere şi comoară, Îţi trebuiesc palate şi veşminte, Să-ţi zacă-n ele hoit şi oseminte. Morminte, omule, morminte. Avidă mâna ta se strânge. Storci aur şi se scurge sânge. Nădejde, sânge, har, ca un burete, Le soarbe aurul cu sete, Şi-n beciul […]

Mamă, ştii tu, oare, datoria ta? Ştii tu cât de sfântă este, Dar şi cât de grea? Ştii tu, oare, ce te-aşteaptă Dumnezeu să fii Pentru El, şi pentru lume Într-ai tăi copii? Mamă, nu uita datoria ta, Nu uita răspunsul greu Către Dumnezeu. Mamă, nu uita că fiul, Care-l ţii la piept Poţi să-l […]

În căsuța de la țară Pe băncuța de la poartă Ştergând ochii cu năframa, O măicuță stă şi-aşteaptă..   Cine ştie câte lacrimi, Sunt ascunse in năframă Şi câtă iubire-ncape, Într-o inimă de mamă ..?   Plânge inima, suspină, De-ai putea să storci naframa; Griji, nevoi, suspin şi teamă, Toate la trăieşte mama.   Cât […]