„A patra luptă o avem împotriva duhului mâniei. Și câtă trebuință este să tăiem, cu ajutorul lui Dumnezeu, veninul cel purtător de moarte al duhului acestuia, din adâncul sufletului nostru! Căci mocnind acesta tăinuit în inima noastră și orbind cu turburări întunecate ochii inimii, nu putem dobândi puterea de-a deosebi cele ce ne sunt de […]

Maica Domnului – Mângâierea noastră Cea de taină. Nu este păcat doar să nu te rogi Maicii lui Dumnezeu, dar și să pierzi ajutorul Ei. „În toate zilele se cuvine să ai pe Dumnezeu și pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu în inima ta, căci toate bunătățile vin de la Domnul și de la Preacurata Maica […]

,,Zadarnic încercăm a îmbunătăţi lumea dacă, mai întâi ori concomitent, nu dăm toată atenţia îmbunătăţirii noastre lăuntrice: sufletului, caracterului, purtărilor noastre… Cu mincinoșii, cu șmecherii, cu oameni cu două fețe și două grăiri – nu poți alcătui ansambluri sociale viabile și în progres… cu lemne putrede și cu cărămizi defecte – nu poți ridica o […]

Diavolul este vrăjmaș lui Dumnezeu și răzbunător. Vrăjmaș, când, ca unul care-L urăște pe El, pare cumva să aibă dragoste pierzătoare către noi, oamenii, convingându-ne prin modurile patimilor celor de voie prin plăcere să preferăm bunătăților veșnice pe cele vremelnice. Prin aceste patimi furând toată dorirea sufletului, ne desparte complet de dumnezeiasca dragoste, făcându-ne vrăjmași de […]

„Trebuie să fii sincer cu tine însuţi. Scepticii sunt în realitate victimele unei iluzii. Rictusul permanent, denigrarea sistematică sunt poze care înşeală în primul rând pe cel ce le practică. Sunt ortodox şi tolerant faţă de credinţa altora. Cum cred în muzica pe care am iubit-o atât, cred și în Dumnezeu, care m-a creat. După […]

Tu când te rogi din tot sufletul pentru cel care te-a ponegrit, Dumnezeu îi înştiinţează despre nevinovăţia ta pe cei care s-au smintit din pricina bârfei. Prietenul adevărat este cel care în timpul ispitei se face părtaş fără tulburare şi fără zgomot la necazurile, nevoile şi suferinţele aproapelui, ca şi cum ar fi ale lui. […]

„În dor, românul trăiește, când e departe de cei cu care a viețuit la un loc, simțirea intensă a legăturii în care se afla cu ei. Dorul e simțirea acută a absenței celor din orizontul său, care poartă numele lor, ce nu pot fi umplute de alții. […] Dar chiar prin această durere se trăiește, […]

Mai întâi a zis simplu că „a făcut Dumnezeu pe om” (Facere 1, 27), iar acum adaugă şi cum l-a făcut: „luând ţărână din pământ”. Deci, când auzi de ţărână, învață-te să fii măsurat cu cugetul, să nu socoteşti lucruri mari despre tine. Când te asaltează gândurile, înălţându-ţi inima şi umflând obiceiul aprin­derii spre slavă deşartă sau […]

Și acum, vrând a petrece după imitarea vie­ţii din Rai, fugind de această îndulcire cu multă materie a bucatelor, să ne îndrep­tăm, pe cât este cu putinţă, către viaţa aceea, folosindu-ne pentru întreţinere de roade şi seminţe şi de cele ce sunt din copaci (de aceea nu folosesc monahii carnea. Iar postul rânduit de Biserică […]

Nimic nu există care să nu fie dispreţuit prin continua ta desfătare, în timp ce, dimpotrivă, deseori poftim acele mâncăruri pe care le gustăm rar. De aceea şi Creatorul nostru a născocit varietatea în viaţa noastră, încât să simţim desfătarea tuturor bunurilor Lui. Ia seama ce se întâmplă în natură: soarele nu este mai strălucitor […]