Părinte, vă rugăm să aprofundați cuvântul: „Unde s-a înmulțit păcatul, a prisosit harul”.
Păcatul este multă suferință, păcatul sapă în sufletul nostru ca un tractor, până-l răvășește. Suferința păcatului sapă, nu atât păcatul, cât durerea păcatului. Ei, cu cât este mai adâncă durerea, mai mare fântâna se face, cu atât mai mult har încape în sufletul omului după aceea, când el se întoarce. Câtă durere ai cunoscut în inima ta, atâta har poți să primești în ea.
Părinții spun că doar pogorându-Se până la moarte, Hristos la iad S-a pogorât și a înviat. Drumul către înviere duce prin iad. Fiecare dintre noi trebuie să trăiască în sine, încă în această viață suferința iadului ca să poată învia împreună cu Hristos.
(Ieromonah Savatie Baștovoi, Puterea duhovnicească a deznădejdii, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2014, p. 77)
