Biserica ne învaţă că Nunta este Sfânta Taină prin care, după făgăduinţa mirelui şi miresei, dată liber în faţa preotului, de a trăi împreună, în iubire, toată viaţa, pentru a naşte şi a creşte copii şi a se ajuta reciproc, li se împărtăşeşte harul dumnezeiesc care întăreşte şi înalţă însoţirea lor naturală, prefăcând-o într-o desăvârşită şi curată legătură morală, într-o unitate după chipul legăturii dintre Hristos şi Biserică. De aici înţelegem că unirea dintre bărbat şi femeie prin Taina Nunţii îi duce spre scopul existenţei umane în această lume, şi anume mântuirea, la care pot ajunge prin iubirea jertfelnică pe care trebuie să o arate unul faţă de altul, faţă de copiii şi semenii lor.
Prin actul creaţiei se pun bazele căsătoriei ca instituţie. Căsătoria dintre bărbat şi femeie a fost binecuvântată de Dumnezeu în Rai, iar Mântuitorul Hristos a săvârşit prima minune la Nunta din Cana Galileei.
Unirea bărbatului cu femeia, în Taina Nunții, nu este formală sau exterioară, menită să rămână la nivelul unirii trupești, ci este o unire profundă, ontologică, ce-i readuce la integritatea lor primordială, trup și suflet în armonie. Bărbatul și femeia se unesc într-un „singur gând” și într-un „singur trup”, pentru că se unesc în Hristos.
Căsătoria este o instituţie divină, o Taină a Bisericii. Primind această taină, mirele şi mireasa devin un singur trup. Ea are câteva caracteristici: monogamia, sfințenia trupului, deoarece acesta este templu al Duhului Sfânt (I Cor. 6, 18-19), consacrarea reciprocă (I Cor. 7, 14) și nașterea de prunci (I Tim. 2, 15).
Din cele mai vechi timpuri, poporul român a moștenit și a cultivat un respect deosebit față de familie, având credința că aceasta este instituită și binecuvântată de Dumnezeu. De două milenii, familia s-a născut din căsătoria creştină dintre un bărbat şi o femeie. Pentru noi, românii, căsătoria nu este doar un acord recunoscut de legile societății, ci capătă valoare veșnică prin Taina Cununiei, devenind o unire veşnică întru Hristos.
Sursa: ziarullumina.ro
