Când stomacul nu mai poate să „digere” mâncărurile pe care le înghiţi, înseamnă că ai o problemă, eşti un om care suferă. Şi dacă îţi doreşti sănătatea, va trebui să te îngrijeşti să afli modul potrivit prin care să-ţi vindeci stomacul.
Acelaşi lucru este valabil şi cu „stomacul” care se numeşte suflet. Când nu-l „înghiţi” pe aproapele tău, când, aşa cum se spune, nu-l ai la inimă, tu eşti problema, nu aproapele tău! Deci eşti în postura celui care suferă! Şi dacă îţi doreşti sănătatea, tu va trebui să te îndrepţi, nu aproapele tău, aşa cum vom vedea în continuare.
Deseori te întristezi şi cârteşti: „Acest om mi-a devenit nesuferit! Mă ocărăşte, mă dispreţuieşte, mă vorbeşte de rău, să vezi ce-i fac!”. Dar această atitudine este greşită. Aşa ceva ar zice un musulman care are drept îndrumător Coranul, şi nu un creştin care are drept călăuze pe Hristos şi Evanghelia! Cu alte cuvinte, de vreme ce eşti creştin, eşti dator să abordezi relaţiile tale cu semenii prin prisma învăţăturii lui Hristos, şi nu prin prisma preceptelor Coranului.
Primul lucru pe care Hristos îl doreşte de la noi, creştinii, este să arătăm iubire faţă de aproapele nostru, aşa cum spune în Sfânta Evanghelie: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Matei 22, 39). Nu spune doar să-l iubeşti, ci precizează: „ca pe tine însuţi”.
Şi cum te iubeşti pe tine însuţi? Dorind întotdeauna ca ceilalţi să-ţi vorbească respectuos, să-ţi arate iubire. La fel fă şi tu cu aproapele tău! Nu doreşti să asculţi acuzaţii grele la adresa ta, ci doar cuvinte frumoase. Şi dacă auzi ceva grav, te străduieşti să le demonstrezi nevinovăţia ta celor care te osândesc. La fel fă şi pentru aproapele tău: nu îngădui să fie osândit, şi dacă auzi ceva rău despre el, să-i sari în apărare! Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea! (Luca 6, 31)
Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Nu te mai suport! – Arta împăcării cu tine însuţi şi cu ceilalţi, Editura de Suflet, Bucureşti, 2011, p. 7-10
