Spovedania, Sf. Maslu și Împărtășania sunt cele trei Taine prin care, îmbinate, creștinii se apropie de Iisus Hristos și se înnoiesc spiritual.
În această perioadă mai multă lume, prin mărturisire, dă jos „desagul” cu păcate și încearcă să mențină această stare de curăție, or, adevărata spovedanie presupune nu doar regretul pentru fărădelegile săvârșite, dar și angajamentul de a nu mai reveni la viața păcătoasă.
Am auzit zilele acestea cuvintele rostite de către duhovnicul basarabean Arhim. Sofian Boghiu: „Dezlegarea dată de duhovnic are valoare numai atunci când ești hotărât să nu mai repeți păcatul. Căința este foarte importantă și intensitatea ei să fie cea a tâlharului de pe cruce. Numai atunci este valabilă dezlegarea”. Raportând mesajul la unii dintre cei care mărturisesc în fața altarului, m-am cam înspăimântat.
Să învățăm să îngenunchem sub patrafir cu mai mult curaj și cu dorință sinceră de schimbare, să luptăm cu pornirile păcătoase și să oprim lucrarea răului din noi. Să lăsăm lacrimile pocăinței să ne spele păcatele și să ne curețe sufletul de slinul patimilor, să zicem NU lucrării diavolești! Iar acest lucru este cu neputință dacă excludem armele duhovnicești.
Una dinte aceste arme este Sfântul Maslu, taină care dezrădăcinează păcatele ascunse în noi, cele pe care fie le-am uitat, fie nu le conștientizăm, și care ne întărește întru lucrarea virtuților.
Alta, Euharistia, vine drept „hrană” și „medicament” pentru o viață îmbunătățită, dacă conștientizăm și luăm aminte la cuvintele rostite de slujitor la administrarea celor sfinte: „...spre iertarea păcatelor și spre viața de veci.”
„Euharistia este iubirea îndurătoare care se coboară de sus ca o rouă cerească pentru ca să spele toate păcatele, să vindece toate bolile, să închidă toate rănile, să ajute pe cei loviţi, să ridice pe cei căzuţi, să elibereze pe cei închişi, să-i salveze pe cei pierduţi” spunea Fericitul Augustin.
Așadar, pe de o parte trăim tămăduirea de păcate, iar pe de alta ni se oferă medicamentul nemurii. Prin primirea Trupului și Sângelui Mântuitorului are loc o întâlnire reală cu El. Iar fiecare întâlnire cu Domnul poate deveni o pregustare a veșniciei. Totul depinde de noi, de starea deschiderii noastre față de harul mântuitor al lui Hristos.
Preot Octavian Moșin
