Părinte, părinţii mei sunt divorţaţi; mama m-a adus la credinţă, tata e împotriva lui Dumnezeu. De cine să ascult?
Apoi, bine… nu este treaba ta dacă părinţii trăiesc în bună înţelegere sau nu, dacă se ceartă, dacă sunt buni sau nu sunt buni – pentru tine ei trebuie să fie ceva sfânt, ca să ai parte de binecuvântarea lui Dumnezeu, ca să îţi fie ţie bine. Da! Nu trebuie să ne supărăm părinţii nici cu gândul. Şi cum se poartă ei cu noi este treaba lor. Sunt unii părinţi care au fost atât de aspri, care şi-au chinuit copiii…
Doi fraţi au avut o mamă aşa bună – ea le-a zis să-l cinstească pe tatăl lor, deşi acesta nu se purta cu ei aşa cum ar fi trebuit, pentru ca să dobândească binecuvântarea lui Dumnezeu. Acum cei doi lucrează la Pojaveraţ, şi nu îngăduie nimănui să spună ceva despre tatăl lor. Nimeni nu îndrăzneşte să-l jignească. Cei doi fraţi zic: Tata este sfânt pentru noi! Au avut o viaţă grea, tatăl lor nu a avut milă faţă de ei, dar vezi cum i-a binecuvântat Dumnezeu şi au viaţa împlinită? Sunt recunoscători şi mulţumitori faţă de Dumnezeu.
Căci Domnul a binevoit ca prin părinţii noştri să venim în lume. Vor da socoteală înaintea lui Dumnezeu de cum sunt ei, vor răspunde şi pentru noi. Nu noi vom da socoteală pentru ei. Noi vom da socoteală de cum şi dacă i-am cinstit. Starea duhovnicească pe pământ este din cale afară de rea şi deoarece copiii mici, de până la cinci ani, se împotrivesc părinţilor. De aceea lucrurile merg în felul acesta, pentru că nu îşi cinstesc părinţii. Pe întreaga planetă starea este aceeaşi…
Stareţul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa, Cum îţi sunt gândurile, aşa îţi este şi viaţa, Editura Predania, Bucureşti, 2010, pp. 117-118
