Deşi bunica este pentru familie o mare binecuvântare, unii oameni nu înţeleg lucrul acesta. De obicei, bărbatul este cel care cade primul la pat şi îl îngrijeşte femeia lui. După ce moare bărbatul, este foarte bine ca s-o ia copiii pe mama lor la ei acasă, pentru a purta grijă de nepoţei şi a nu se simţi nefolositoare. În felul acesta şi ea se odihneşte şi soţii sunt ajutaţi. Pentru că mama, din pricina mulţimii treburilor ei, nu apucă să le dea copiilor ei afecţiunea şi dragostea ce le sunt absolut necesare. Aşadar, pe acestea le dă bunica, deoarece vârsta aceasta este vârsta dragostei şi a afecţiunii. Şi uită-te, atunci când copilul face pozne, bunica îl alintă, în timp ce mama lui îl ceartă. Astfel, prin grija bunicii şi mama îşi face treburile ei, şi copiii au parte de mângâiere şi dragoste, dar şi bunica se odihneşte prin dragostea nepoţeilor.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie,Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 151)
